20 februarie 2015

Eurovision 2015

Ăla din 2014 a murit, trăiască ăsta din 2015 la care, de ce să minţim, ne-ar face plăcere să mergem la Mamaia, să stăm cu valurile până la gât şi să ascultăm implicarea melodiilor româneşti în realitatea societăţii indigene.
Pentru că, nu-i aşa, cântecul, mesajul lui ajung mai uşor la inima, urechile, buzunarul melomanului. Asta în cazul în care vrea să cumpere CD-ul scos cu această ocazie. Cu care ocazie? Păi, cu asta de-i zice Eurovision 2015.
Dar s-o luăm de la început şi să vedem cum prezintă melodiile româneşti, versurile lor realităţile ţării, ştiut fiind ca înainte de a veni în România delegaţia FMI asta face: ascultă mesajele cântecelor indigene şi-şi dă seama astfel de dorinţele poporului român, de necesităţile lui, de câte femei la hectar sau în Centru Vechi are.
Am umblat prin selecţia românească făcută pentru finala din 8 martie 2015, ca să vedem câte melodii prezintă mesajul cu nasul al Elenei Udrea. Ne aşteptam ca toate să aibă un refren cam aşa: „Nasul, nasul, unde-l bagi, mie-mi vine să”, aici rima e nasoală, da’ e cu „te caci”. Nici la Băieţii, nici la Aurelian Temişan, nici măcar la Luminiţa Anghel n-am găsit vreo referire la această bizară şi adâncă problemă. Din contră, Luminiţa Anghel zice ceva de Million Stars, iar Temişan de Chica Latină.
S-o luăm cu Voltaj „De la capăt”. Noi am crezut că ei vor descrie în versurile lor rugăminţile şi libidinoşelile lui Vosganian, ca să vadă şi Europa cum la noi plânsul şi linsul microfonului sunt democratice, cum în alte părţi nu-s.
Mergem mai departe. Ştim şpăgile din Microsoft, ori noi, naivi, am crezut că cel puţin câteva trupe sau solişti vor avea în refrene măcar sumele date mită în acest caz. De exemplu, să-i fi auzit pe cei de la Blue Noise: Nouă sute de mii de euro, cinci sute de mii de euro, milioane, milioane şi aşa mai departe. Totul într-un ritm îndrăcit de nicio melodie cum sunt toate cele româneşti.
Ca să scurtăm: nici la Super Trooper, nici la Lara Lee sau Cej, nici la Raluca Aculova, nici la Tudor Turcu sau Cristian Vasiu, nici măcar la Ondine Anton n-am găsit exprimate în versurile melodiilor lor grijile poporului român de a stopa corupţia, fie ea semnată Videanu, Udrea, Cocoş, Berceanu şi alţii.
Ce-i de făcut ca pe viitor să nu se mai repete o asemenea stânjenitoare situaţie? Trebuie ca în Parlamentul României să se strecoare o lege şi să şi treacă, în care să fie vorba de omul, singurul care va avea voie să scrie versurile melodiilor româneşti care ne vor reprezenta peste hotare. Altfel, stimaţi cititori, nu se mai poate. Şi avem şi o propunere: acea persoană să fie un senator sau deputat, n-are importanţă, dar care să se cheme Vasile Blaga.

Pe urmă noi dăm drumul la teve şi dăm peste "Sunt celebru.....chestii" de pe Pro. Falsă emisiune, abia acum îţi dai seama cum sunt mânărite audienţele media. Păi, toată şmecheria aia de acolo cu jungla e foarte clar într-un platou, ei n-au făcut decât să aducă nişte gândaci şi şoareci care se găsesc cu duiumul prin toate casele româneşti. De neprivit.

Pe urmă, înainte să ne culcăm, ce-am mai făcut? Păi, ce vă interesează?

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: