Revolutia voastra

Sa scriu... sa nu scriu... Ca doar scrie toata lumea pe subiect, mai mult sau mai putin la obiect. Ba ca protestul s-a intrupat din facebook si a coborit in piata. Ba ca golanii, huliganii si ultrasii au vandalizat capitala, ba ca intelectualii iar sint batuti de jandarmii cu neuronii ramasi la gradinita (acum, toata lumea pe olita!). Intr-o prima faza era nasol sa te amesteci cu golanii, acum e cool. Opozitia a sarit  pe ocazie ca o haita de lupi infometati si e gata gata s-o haleasca daca n-o da nimeni afara din stina. Raed Arafat s-a speriat de cita popularitate a capatat peste noapte, pe dupa molotoave si bombe cu lacrimogene. A dat-o cotita, a dat-o pina-n minister. O sa ajunga mare, mai ca-mi vine sa bag mina-n foc, un alt (aproape) presedinte care o sa ne dezamageasca. Precum Tiriac, Crinulet, Nastase si care au mai fost. 

Dar iata ce vad eu de aici, de pe dealul meu suedez: agitatia pare sa prinda un sens; discursurile prind nuante si-si multiplica punctele de vedere si perspectivele (adica mai mult decit PRO si CONTRA); sint cerinte concrete, tinte identificate ; romanul a iesit din amorteala si din fatalism; romanul s-a saturat de-adevaratelea. Dorinta de schimbare poate tisni din mintea unui om, insa, daca nu e impartasita de majoritate, nu se transforma in realitate. Facebookul ramine un mijloc de raspindire si moblizare, dar inca nu reprezinta piata, simbolic vorbind. Acolo se pot urzi comploturi, se pot scrie lozinci, numai ca nu e prevazut loc de pancarte pe facebook! Cineva trebuie sa le aduca in strada.

Ramine de vazut cit de consecvent si de statornic o sa fie romanul in dorinta lui de schimbare. Cit de mult crede el in revolutia lui si cit de hotarit e sa schimbe. Adica sa va schimbati, dragii mei romani, pentru ca vorbesc de "revolutia voastra".