Ei bine, da, sînt tot aici,
coafura rezista în ciuda mistralului care bate, bate. Gata cu invidia, încep sa
pregatesc întoarcerea în tinuturi mai reci, mai înnorate, mai scandinave. Mai
am de stat timp de-un concediu « normal », dar n-o sa fac plaja în
disperare din doua motive : abia ma vad în oglinda de neagra ce-s si nu-mi
permit conditiile atmosferice. Apa e rece, asa ca nici macar nu-mi mai înmoi în
mare unghia de la degetul mic. A cam trecut vara…
În rest, situatia e la fel de
agitata ca si pîna acum. În imobilul de vizavi s-a deschis o sala de rugaciune
pentru musulmani. Vecinii nu sînt încîntati si fac petitie pentru închiderea
ei. Dreptu-i ca, oricît de umblata prin lume as fi, informata si toleranta, tot
am o strîngere de inima cînd îi vad intrînd sau iesind, barbosi si îmbracati în
rochii pîna la glezne. Francezii, care sînt cei mai nepracticanti dintre
catolici, nu-i vad deloc cu ochi buni.
Aseara am asistat la o actiune de
arestare a unui individ agresiv. Lume adunata ca la circ. Eu si copilul ne-am
îndepartat de locul actiunii, însa cetateanul încatusat a încercat sa fuga, dar
a fost pus la pamînt si lovit de politisti, chiar sub ochii copilului. Care nu
s-a speriat – am încercat sa-l împiedic sa vada scena – si a întrebat: o sa-l
puna în cusca?
Au navalit cersetorii cu accent
estic; îi banuiesc ca ar fi români.
Senzatia ca as fi pe o alta
planeta persista înca. Între doua plimbari, ascult stirile la radio si aflu ca
s-a mai prabusit un avion, ca se pregateste înca un razboi, ca virusul Ebola
omoara mii de oameni, ca nu mai iesim odata din criza asta nenorocita. În
acelasi timp, se pregateste lansarea automobilului zburator, iar daca schimb
postul dau peste o vara incredibila si unica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: