Cu toți greierii din Bărăgan după mine, cu o pereche de guguștiuci aciuați în curtea mea și cu cea mai mare caracatiță din Neajlov mă îndrept la ceas de seară la întrunirea Lojii noastre O, îmbrăcat într-o costumație simplă, cea a lojii, creată de Sonia. Foto. Loja Masonică O de lângă Clejani. Loja noastră are o deviză simplă: luptă pentru binele omenirii. În seara asta, ședința va fi prezidată de Steluța, șorț de aur în ierarhia noastră. După ritualul de vedere, trosneli de degete, sperieturi bau, bau și altele secrete, Steluța spune: Pentru a veni în întâmpinarea luptei noastre pentru binele omenirii m-am gândit să construim pentru început un tunel de la mine din curte până în gara de la Vadu Lat, pentru că scopul omenirii e să călătorească, să se vadă, pentru că lupta asta pentru binele ei se face cu sacrificii. La capătul tunelului, pe un peron din gară vom pune o luminiță, care va ilustra celebrul proverb luminița de la capătul tunelului, care pentru țăranii care vin de la muncă din București va fi călăuzitoare, așa cum sunt toate preceptele Lojii noastre. De acord? De acord.
Ne trebuia un studiu de fezabilitate, așa că până ne-au venit milioanele de euro de la guvern Sonia a făcut o salată de varză iar Nic o tocană de cartofi, pentru că Loja noastră luptă și pentru eradicarea foametei de pe glob. Milioanele au venit, dar au venit puține. Vreo trei. N-ajungeau pentru un tunel cu luminiță la capătul lui, așa că cu un milion am deschis o cârciumă, cu încă unul l-am împărțit și pe ultimul la fel. Am mai cerut. Până să vină și următoarea tură de bani, ne-am ocupat de adeziunile celor care vor să facă parte din Loja noastră. Sunt localnici din Vadu Lat, Clejani, Uiești, Mârșa, Bulbucata, Podișor marea majoritate intelectuali, că de intelectuali ducem lipsă în această bătălie pentru binele omenirii.
În mijlocul lucrărilor, pe când Sonia mai făcea o salată de castraveți cu usturoi și eu desfăceam a doua sticlă de Pelin, în fața porții a oprit un cuirasat proaspăt ieșit din vâltoarea Neajlovului. Din el a coborât Bismark. Impetuos, cu oțel pe el. Ne-a spus, puțin ruginit: mă înscriu și eu în Lojă. Cu armata mea facem bine omenirii numaidecât. L-am primit.
DD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: