La țară 8

Fără să fie un roman cu introduceri plictisitoare despre răsărituri albastre sau mătuși învelite în gabardine viața mea la țară se defășoară cu exactitate, vesel, verde și cu multe viespi. Geamurile camerei mele dau într-o livadă de prune unde acum nu este decât o magazie de unelte, pentru că prunele nu s-au făcut. La ora 7 fix, pe tabla camerei mele vine o pereche de guguștiuci care desfășoară un dans nu știu de care, destul de sonor, se giugiulesc, și vorbesc tare. Somnul s-a dus. Guguștiucii comenteză ultimile știri și se iubesc. Zic: vaca lui Ioniță, care trece zilnic pe islaz, a făcut patru iezi. În curte la Coana Paula câinii mor de foame. Trebuie să vorbim cu ăștia de pnl să ne facă aeroport. Să mergem și noi la Istanbul sau aiurea. Ai văzut ce bine arată măgarul Nelei dacă bate Dubaiul? La 10 mă sună Nic, vecinul meu. Trebuie să mergem să căutăm cozi de porc pentru o ciorbă cum nu s-a mai văzut. O face el. Închid Julia Kalman, pe care o citesc în manuscris, îmi iau sacoul și trec să-l iau cu mașina. Poate găsim la Bolintin. Poate nu. Poate la Vadu Lat, poate nu. Pe drum ne întâlnim cu Regele Porcilor, venea de la ghindă din Uiești. Zice: Au asfaltat ca la Monte Carlo, înseamnă că iese peneleul, ăla care a vrut să facă Aquaparc cu Elena Udrea, deputat ceva, și nu i-a ieșit. Pe baltă la Hobaia, lângă Ogrezeni. A, da, Păsat îl chema și vroia să facă un film aici cu operatori și actori de la Hollywood. Film tare, cu extratereștri. Îl pierdem pe drum pe Regele Porcilor, nu s-a putut ține după mașina noastră. Și-am găsit și cozi. Cerul era limpede, puțin vișiniu. Sonia, vecina mea din stânga, făcea meditație transcedentală în curte. Corpul i se desprinsese de la masă și era acum într-un păr. Spunea de acolo că-și simte sufletul departe, cam pe unde am fost noi cu Regele Porcilor. Și era un drum galben plin de spini roșii. Că e foarte frumos. Era și o energie, zicea, care o trăgea spre pământ înapoi întrucât uitase pastele pe foc. Seara venea cu pachete de greieri suflători. Se așezau pe chioșcul în care șprițuiam pastele. Printre ei și o furnică, care le reproșa că ei cântă totă vara pe când ea muncește de-i sar capacele. Un greier mai bătrân, cu saxofon alto, i-a spus: ne doare-n cur. D