Te dai jos din metrou înțepenit, după vreo două ore, într-o gară imensă, lungă de vreo câțiva km, cam de la Buc Nord la Ploiești. Iar chiciul începe imediat. Pentru că Coney Islandul este un amestec uriaș de culturi din întrega lume alcătuind cel mai mare chici din lume. Până ajungi la Atlantic trebuie să treci pe o potecă cu milioane de magazinașe, gen Vama Veche, de unde îți piți cumpăra absolut orice. Vrei o clătită vietnameză cu porc d-ăla mic, bălțat?, vrei un hamburger german cu carne de cutare și ceapă multă sau vrei un corn cu crenvurști de găină? Vrei o plăcintă cu dovleac amestecată cu piftie de miel gătită în pădurile indiene? Vrei un poncho galben inscripționat rezist sau nu rezist? Sau una pe care scrie Hamlet? Vrei picioroange, costume de haine din ale doilea război, mitraliere afganistaneze de jucărie? Să zicem că da, vrei de toate. Și-atunci cumperi de la vânzători negri uriași, chinezi mici și vicleni, basarabeni veniți aici pentru studii de modeling, rusoaice frumoase care fac brioșe și-ți dau să guști că poate treci diseară pe la ele și așa mai departe.
Milioane de oameni coborâți din metrou merg în coloană printre aceste magazine vorbind germana, poloneza, greaca, indoneza, ceha, thailandeza, nimic sau americana pe care n-o mai înțeleg nici englezii. Sunt cu toții bucuroși, veseli, ciupesc gagici de fund, iar pe dreapta străzii e un culoar cu toate femeile grase din lume. Că și ele vor tot acolo. Sunt matahale de 150, 200 kg cu căști la urechi din care se revarsă muzici necunoscute. Copii, șarlatani, negri, mulatri, europeni, cu toții au două ținte: roata și Oceanul. Imensa roată în care poate încăpea tot orașul Brașov și plaja Oceanului Atlantic care are o apă atât de rece că e folosită în sălile de chirurgie la amputări.
Ne strecurăm printre albinuțe cu motor, circuite de mașinuțe și ne luăm câte o înghețată. Totul în jurul nostru sfârâie, latră, miaună, cântă, oferă la portavoci, urlă, se caută, Maicâl, Maicâl, și apare un Maicâl negru de 2 metri care începe să povetească că de la anu Oscarurile le vor lua numai negri și că în România Scrinul Negru nu se va mai numi scrinul Negru ci Scrinul Pas cu Pas pentru oameni deștepți, educați și așa mai departe.
În mijlocul acestui vacarm ne vede un polițist. Nu vrea decât o poză cu noi. În spate Oceanul, noi trei în prim plan. Nisipul galben ca un gălbenuș. Ne uităm fix în aparat. Zâmbim. Țac!
D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: