06 octombrie 2016

Vulpea și cașcavalul

Vulpea Rosetta a căzut de acord cu papagalul Traian să organizeze un referendum pe Neajlov cu privire la migranți. Adică sunt ei necesari sau nu? Ocupă ei locurile de muncă ale localnicilor sau nu? Dau ei în cap la femei sau nu? Fură din banii neajlovenilor sau nu? Când să facă buletinele de vot cu întrebările, din cotețul Rosettei se aud gurile înfometate ale puilor ei în număr de 76. Trebuie să găsesc ceva de mâncare pentru ăștia mici spuse Rosetta lui Traian, altfel nu ne lasă să facem referendumul. Amânăm, zise înțelept Traian. Referendumul?, nici pomeneală. Rezultatul e așteptat la Bruxelles. Și unde găsești de mâncare? La corb.

Corbul Vintilă venea de la o meditație de fizică, se ducea la alta. La ultima, plata a fost o felie de cașcaval de un kg. Mergea cu ea pas cu pas în cioc. Intră la arici. Începu meditația, dar nu deschidea pliscul de frică să nu scape cașcavalul. Explica cu aripile: vectorul în sus, apoi în jos cu viteza de frecare anulată de aer și de apă, apoi cu vântul schimbat. Mă rog, de-ale fizicii. Și ăia mici, aricii, înțelegeau, că erau pricepuți. De altfel, de când Vintilă medita pădurea la fizică, premiul Nobel poposea numai aici. Corbul văzu tot. Se dădu mai aproape. Cu voce mieroasă, zise: Vintilă, la ce distanță sunt două puncte? Corbul nu răspunse, știa șiretlicurile Rosettei. Vorbea în continuare doar cu aricii, doar ei plăteau. Rosetta mai încercă odată: Vintilă, cine e cel mai deștept fizician și va ajunge și șeful pădurii? Și Vintilă spuse: Eu, și scăpă cașcavalul.

Rosetta ajunse cu cașcavalul la puii ei. Acum haleau. Traian se uita la film. Vedea Bacalaureat. Zise: Ce viață de căcat, derizorie ducem. Sper să n-avem nevoie, la bacul ăstora ai tăi, să punem pile, să ne umilim, să dăm șpagă. Nu, stai liniștit, băgăm în referendum și chestia cu desființatul bacului, să vezi că trece. Toți vor.

Vintilă își reveni. Îl sună pe Traian, cu care avea meditație la fizică. Era o lecție importantă, care trebuia lucru bine făcut: Clipocitul Apei în natură și cu ce viteză. Când intră în cuibul celor doi, pentru că Rosetta și Taian concubinau, văzu cașcavalul. Scoase un ciocan pneumatioc cu circumferința de patru, le dădu celor doi în cap, își luă restul de cașcaval și se duse cu el în pădure ca să-i calculeze ceva cu care să se ducă la meditația următoare. Era dependent. Că-și făcea casă.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: