22 aprilie 2016

Purple Rain

Prin anii 80 ai secolului trecut, pe seară, încă mai umblam cu discurile Colosseum sau Gentle Giant sub braț, stând cu Moțu Pittiș la Sărindar și imaginându-ne cam ce-ar fi să-i vedem pe Van der Graaf la București sau măcar un disc de-al lor, să zicem Pawn Hearts, în magazinul Muzica. Erau anii în care dacă știai la un bairam pe cineva că are Morrison Hotel sau L.A.Woman, Doors, te duceai, beai toată noaptea, ascultai căcălău muzică și plecai de acolo și cu o gagică. Ajungeai la ea și te punea să citești Animale Bolnave sau Groapa, la mare cinste atunci și discutai despre Bob Dylan sau Deep Purple. Că, deh, altfel nu cădea la așternut.

Și deodată mi-a sunat telefonul, țin minte ca și acum, eram cu pisica la cumpărături sub un măr pe care nu l-am avut niciodată. Era Moțu Pittiș: A apărut un Prince cu Purple Rain. Știam vag cine e Prince, aflasem că are un metru jumate, deci mai mic decât Bob Dylan, și că Purple Rain era deja, 1984, în Billboard 200 de câteva săptămâni pe locul 1. Mamă, mamă!! M-am strofocat și am cumpărat discul. Singurul din cariera mea de discar vinilist cu Prince. După succesul discului s-a făcut și-un film cu același titlu care a luat Academy Award și a făcut 80 milioane încasări la vremea aia. Colosal. Prin 1990 Purple Rain se reia și intră direct pe locul 6 în Billboard 100, iar revista Rolling Stone l-a inclus pe locul 72 în clasamentul celor mai bune albume din toate timpurile.

Să nu înțelegeți că am ajuns fan Prince. Nu. Ne-au plăcut însă la el atitudinea, gulerele înalte, ritmurile simple uneori, rockul, ținuta de scenă, femeile, talentul, și personalitatea uriașă gen Michael Jackson. Dumnezeu să-l ierte.

Scăpată în Primar General, Gabi Firea ne propune un București formidabil, fantastic, frumos mirositor, curat lacrimă și cu stație de metrou sub fiecare casă. Și asta la scurt timp după ce câștigă alegerile. Cam la două, trei zile. Da, cam așa. În două zile, Bucureștiul va fi altfel: Cu mere și pepeni oferite prin tramvaie, cu bancomate vărsând bani gratuit în neștire, cu aeroport lângă magazinul Unirea, cu ștranduri în Ferentari și câte și mai câte. Și, cum de obicei, după un mandat bun la Primăria Genrală primarul scapă în președinte, închipuiți-vă ce va fi de România peste cam 10 ani: Orașele cel mai babane ale țării, Constanța, Brașov, București, Timișoara vor fi cuplate pe Valea Prahovei, Moldova va fi un imens patinoar unde va veni toată Europa iar Transilvania, ei bine la Transilvania încă se mai lucrează că sunt mai multe idei.

Marțafoiul Cătălin Botezatu s-a umflat în pene pe culoarele TAROM. Chipurile a făcut noile costume ale personalului. Ne-am dori ca după ce câștigă Gabi Firea Bucureștiul, PNL să-l pună candidat la primăria generală pe acest saltimbanc.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: