De vreo 20 de ani în Breaza se astupă gropile din asfalt. Alături de ele apar altele și mai și. Mașinile circulă cu ghionturi, cârciumile dau faliment, cofetăriile s-au desființat, piața e săracă, mezelăriile au ieșit din circuit, pescăria la fel, primăria nu știm dacă mai culege vreo taxă și dacă da dacă o folosește la ceva. Prin taxele proprietarilor de case și terenuri, Breaza ar fi trebuit să fie un mic centru comercial turistic de pe Valea Prahovei. Dar până și eleganta investiție a terenului de golf Lac de Verde s-a prăpădit, ajungând să vândă doar o ciorbă de burtă amărâtă. În Breaza nu există niciun cinematograf, nicio sală de teatru mai acătării, niciun teren de tenis niciun nimic cu care turiștii, în special bucureșteni, în loc de grătare și neveste să petreacă oarece timp liber ca în orice stațiune montană europeană. Nu există nimic. Există doar un Liceu Militar, care nu știm dacă apără Breaza de ceva, dar sigur îl populează prin permisii de agățat fetele din zonă cu care, de altfel, n-ai unde să te duci.
La Breaza exista un cenaclu literar condus de scriitoarea Marta Miclescu. A sucombat din cauza drumului impracticabil de până la casa doamnei respective. Aici aveau loc serate literare, se edita un ziar, și se dădeau premii importante unor tineri debutanți poeți și prozatori locali sau din țară. Memorabilă seara de acum câțiva ani la care au participat Adriana Miclescu, Florentina Tănase, Dan Feraru, Denis Dinulescu, Marius Burcuș, Anca Dimitriu, Fery Nuștim Cum, Nicolae Mateescu, Denisa Mateescu, Mihnea Tăutu, Laura Tăutu, Ljuba Beceijski, o oaie la proțap tare de tot, nemâncabilă și, nu în ultimul rând, statuile lui Mihai Eminescu, Regele Mihai, Anisia, Nichita Stănescu și Elena Văcărescu. Da, frumos a fost. S-a citit din poeziile doamnei Marta Miclescu, a plouat, și din oaia aia urâtă tot am făcut un borș de miel, care a mers de minune cu ardei iute.
La plecarea de ieri din Breaza am luat Maxi Taxi. Un tip brunet cu un pulover roșu, cămașă albă și ceva blugi, cărând o uriașă valiză albastră i-a spus șoferului: Vreau să cobor la Bărcănești, după Ploiești. Și a adormit buștean. La Otopeni, omul s-a sculat și a întrebat de Bărcănești, că cât mai e. Șoferul și asumat greșeala și și-a sunat un coleg care mergea în sens invers: Colega, am făcut o greșeală, am dus un pasager la Otopeni în loc de Bărcănești, așa că ia-l și du-l înapoi fără bani. Vezi că l-am lăsat pe marginea șoselei, la intrarea în pădure, și are un pulover alb, pantaloni negri, o cămașă neagră, o valiză cam la fel și parcă și o pălărie galbenă, nu mai țin minte. Uitase de păr. Și i-am adus aminte noi: Avea părul verde.
Se pune acum întrebarea că ce căutam noi ieri, 12 aprilie, la Breaza? Adică io și Dan? Păi, ne-am dus așa ca să vă povestim toate astea și ca să mâncăm niște mici proști.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: