25 aprilie 2016

Iarmarocul

Una din marile greșeli ale comunismului a fost desființarea talciocului. A locului în care tot omul de rând, sau nu, venea, bârfea, mințea, se lăuda aiurea-n tramvai, se prefăcea că știe ce-a scris Lenin și-și vindea toate alea de prin casă. Ca să scape de ele, ca să facă bani, ca să-și mai îndulcească sărăcia, naiba știe. Acum, talciocul, iarmarocul mai arhaic, începe să prindă din nou viață. Unul este chiar lângă noi, Autogara Filaret, mai popular, mai ca la țară, altul mai anticăristic, mai de soi, la intrarea în Parcul Carol. Noi ne-am dus de Florii la iarmarocul de la Autogară.

Pe ziare, pe tarabe, pe jos, în saci sau în colivii mii de păsări stau să fie vândute. Sunt găini mici, găini mari de-un metru, papagali, pițigoi, porumbei, sticleți, pui de găină, scatii, berze n-am văzut, însoțite de sute de saci cu semințe. Iei o găină, iei și hrana aferentă. Te plimbi printre păsări, ți se fac oferte: doi lei puiul de găină, zece lei cutare, ce mănâncă?, numai portocale!, la mișto. Două găini vorbesc: Auzi, dragă, Piedone a ieșit azi, de Florii, la o baie de mulțime. Răspuns: Dă-l în mă-sa! Doi cocoși au pus ochii pe o găină albastră. Găina e îmbrăcată ca lumea: Fular de vizon, rochie albă de dantelă mov, corset de alamă, ciorapi trei sferturi de fotbalist și o pălărie Panama din Franța. Un pelican se uită la televizor la emisiunea lui Gâdea în reluare. Un cocoș chinezesc a venit să cumpere Autogara Filaret, lucru cu care cei din iarmaroc sunt de acord. Un pițigoi cântă la un clarinet împrumutat de la un ambulant cu muzică. E hărmălaie, ce să zic, o hărmălaie mișto.

Pe tarabe sunt teniși vechi, noi, bocanci, sticle folosite, țuică făcută în casă, fâșuri din alt secol, saci goi, chiuvete, sanitare, un furtun, bujii de mașină, bujii pur și simplu, d-alea de băgat în nas ca să te duci în Centru Vechi, un tablou semnat Gogan, care are o petală de ceva floare pe față iar pe spate un trandafir, ceasuri stricate, băști, microfoane, creioane folosite, cutii goale, pline, pantofi scâlciați, pălării de soare, din nou o găină, o Dacie din 1970 roasă de molii, fotografii cu nimeni, casete VSH porno, cărți la un leu, fel de fel de cărți la un leu, coperte simple, baloane colorate, prezervative, un cauciuc, mici la grătar, politică externă, unul zice: Nu-mi dă voie maică-mea, altul: Nu e bă, niciun PNL, e tot aia, ziare vechi, discuri, mănuși, mai bine zis o mănușă albă pereche cu una neagră, revista Cinema din 1960, discuri cu Iurie Darie, haine de piele, căciuli de blană și bere, multă bere.

Omenirea colorată din iarmaroc e semn că democrația începe să miște și la noi. La noi aicea în zona Filaret Viilor, că în rest nu știm. Am auzit că nu, nu funcționează. Și asta se vede cu ochiul liber pe televizor.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: