21 dec 1989 - partea a II a

În jur de ora 12 s-a format un nucleu la Inter, care nu avea să mai plece acasă cam două zile. * La ora aia toată lumea care fugea de la Sala Palatului gonea spre metrou sau pur şi simplu pe jos, plutea o frică de moarte. * Dinspre Sala Palatului încă se mai auzeau lozinci de susţinere pentru Ceauşescu, dar brusc s-a făcut linişte, semn că tovarăşul îşi cam terminase discursul iar cei care mai stăteau în piaţă, sub balcon, stăteau de frica securităţii şi a miliţiei. * Fără să ne pese dacă vom căpăta vreun sprijin vreodată, fără să ştim dacă vom mai apuca ziua următoare, noi, cei adunaţi la Inter, am început să scandăm lozinci defăimătoare regimului ceauşist. * Cineva făcuse rost de steaguri, altcineva zicea că în curând vor veni maşini blindate şi camioane care să ne ridice de acolo. * Dar mai are un lucru sigur: din cei care plecau spre casă, mulţi se întorceau şi rămâneau alături de noi. * De unde fuseserăm o sută pe la ora 11, la ora 13 eram o mie, iar pe la 14 eram câteva mii. * Care dintr-o dată era altă situaţie. * Nu-i mai puţin adevărat ca la acea oră veniseă deja TAB-urile, câteva autobuze ale poliţiei, şi că se formase un cordon de militari care nu mai dădea voie nimănui să iasă din încercuire, care totuşi nu era încercuire decât spre Magheru şi Batiştei, pentru că spre Unirii, Republicii sau Universitate se putea circula. * Din cele două, trei mii de oameni care stăteau compact în faţa armatei, spre seară începuseră să se cam ducă acasă, aşa că atunci când a venit noaptea în piaţă mai eram vreo 5oo de oameni. * Acestor oameni, pe de-o parte, le datorăm libertatea. * În proporţie de cam 30% . * Restul de 70%, nu aveam să ştim atunci, se datorau "băieţilor" care au aranjat acest miting, acele simulatoare, acel etaj 11 al TVR, acele dezinformări cu apa otrăvită, atacul de la TVR şi, din ziua de 22, apariţia teroriştilor. * Noi, ca să vedem mai bine ostilităţile, ne-am instalat deasupra ieşirilor din metrou. * Baricada de la Batiştei fumega sau lua foc din când în când, spre Teatrul Naţional nu se putea trece, pe deasupra noastră treceau gloanţe reale, iar de sub noi, din metrou, veneau năvalnic tineri care nu erau lăsaţi să iasă la suprafaţă. * Apoi, pe la 1 cred, tancurile au rupt cordonul de la Batiştei şi au început să prindă viteză spre centrul pieţei Universităţii. * Şenilele călcau pe oricine în picioare. * Noi am luat-o la fugă spre Ministerul Agriculturii, am cotit apoi pe Calderon şi ţuşti acasă. * În noapte aceea tevatura s-a stins. * N-aveam de unde să ştim că a doua zi, 22 decembrie, "băieţii" aveau să scoată muncitorii în stradă şi că abia atunci avea să cadă regimul. * Muncitori care în noaptea din 21 de la Inter au stata acasă şi s-au uitat la televizor sau au ascultat la radio evenimentele. * A doua zi, cum spuneam, au ieşit în coloane spre balconul CC-ului. * Cântau şi strigau Jos Ceauşescu. * Dar din clipa aia ne-am dat seama că totul este o cacealma şi ne-am retras în căşile noastre, nemaieşind decât pentru peştele motanului pe care-l durea în cur de revoluţie. * Şi aşa mai departe.

Denis