Prin Bucureştiul iubit 10

Aşa cum ştiţi, ne-am uitat la fandoseala numită premiile Gopo. A fost un covor roşu. Pe el, ca să vezi, a apărut nevasta pantofarului Albu cu o armătură din fier beton peste ochi, făcută din părul ei, fier beton care nu avea niciun şarm, d-apăi s-o ridice pe doamna cu opricina în atenţia cronicarilor. Care cronicari, de care modă? * Au fost multe orori pe covorul roşu, dar impardonabile au fost femeile urâte pe care nu stătea nicio o rochie. * Că se pune întrebarea: de ce ieşi din casă cu pătura pe tine. E cazul Ancăi Damian, care a făcut un film, cu un nume ceva cu Crulic. * Se închide OTV pe motivul că-şi face campanie electorală deşănţată. De parcă celelalte televiziuni nu fac la fel? * O staţie de metrou din Londra se va numi Nadia Comăneci. Şi la noi va fi la fel. Te urci în staţia Nadia Comăneci în Colentina şi cobori în staţia cu acelaşi nume din Londra şi aşa mai departe. * Lui Sorin Frunzăverde îi era frică să vorbească la telefon. Forma un număr, spunea ALO, şi un milion de oameni auzeau acelaşi lucru, pentru că vorbeau în acelaşi timp. * Cam aşa credem că era, altfel în România nu ascultă nimeni niciun radio, niciun sfat, d-apoi un telefon. * Ca să nu creadă Nasti că noi nu ascultăm nimic, ei bine, acum dimineaţă, am băgat pentru suflet un Keith Jarett, concertul de la Bremen. Bun, tare bun şi aşa mai departe.