POMPIERUL OLFACTIV

Era regulă să spun câte o poveste în dormitor înainte de culcare. Erau dormitoare mari de câte 20 de paturi cu elevi între 6 și 14 ani. Mai ales când veneau serii noi la fiecare sfârșit de vacanță școlară. Eu și Dan Finți eram șefii acestui dormitor din sanatoriul/școală Voila, Câmpina. Anii 60. Șefii nescriși. Se stingea lumina, de exemplu, și Dan, care dormea lângă mine, spunea: Denis, spune-le o poveste ca să vadă și ei cum stă treaba pe aici. Începeam: În mijlocul pădurii de Piatră Seacă, era o unitate de pompieri. Alba ca Zăpada trebuia să treacă zilnic pe acolo cu panerul. Îi ducea bunică-sii de mâncare. Azi o friptură, mâine o ciorbă și tot așa. Întro zi ușa de la unitate era deschisă. Venea de-acolo un miros, cumva. La poartă apărea Pompierul Olfactiv care mirosea a cărbune încins, a foc, a catran, a chibrit arzând cu hohote. Frumos, plăcut, Albei ca Zăpada îi plăcea. Întro zi, Pompierul Olfactiv avu o foame cumplită. O pândi pe Alba și-i fură coșulețul cu mîncare. Alba n-a cedat cu una cu două. S-au luat la bătaie. Săreau șnițelele, merele, vișinile care-ncotro. Brusc izbucni și-un incendiu, așa că din vânzoleala asta se născură trei copii, doi băieți și-o fată. Bucurie mare pe cei doi tineri. Își făcură actele și se stabiliră în San Francisco chiar dacă bunica muri de foame iar unitatea de pompieri se făcu scrum. Trăiră până la adânci bătrâneți, răspândind mirosuri îmbietoare în toată America. Din fundul dormitorului se auzi o voce: Minciuni. Nu există niciun Pompier Olfactiv, iar cea care ducea de mâncare bunicii era Scufița Roșie. Atâta ne-a trebuit. M-am dus cu Dan și l-am identificat pe cel care vorbise. Un puști de 10 ani din Bistrița Năsăud, proaspăt poposit în sanatoriu. I-am cărat pumni cu nemiluita. Ni s-a alăturat și Pompierul Olfactiv, care nu suporta intervenții răutăcioase. Și dă-i și dă-i. Fut pe mă-ta, îi spunea Dan, fut pe mă-ta ziceam și io, deși nicinul nu știam ce-nseamnă asta. Eram prea mici. Am stins lumina și ne-am culcat. Se auzea noaptea cu vântul ei, cu păsări, cu strigătul câte unui animal. Jos, în Vale, trecea și trenul. Se auzea, pac pac pac, trac trac trac. Așa se auzea. Da.