Ca un meteorit a căzut vestea concertului lui Marcian Petrescu în Giurgiu. Parcă un tsunami a bătut coasta dunăreană a orașului. Toată omenirea la The PUB în București, sâmbătă 3 fev 2024. Ne-am îmbrăcat și noi cu ce-am putut, Mira o cămașă roșie din liceu, eu un palton alb din armată, foto, ne-am luat câțiva pepeni în Clio ca să avem ce mânca dacă ăia la PUB n-au și ne-am dus.
Noi doi eram mai interesați pentru că Marcian Petrescu e Capricorn ca și noi, născut pe 1 ian acum 50 de ani. Și p-ormă că e un virtuos al muzicuței în bluesul și rockul autohton și p-ormă că după concertul de la PUB solistul pleca la Braga, în nordul Portugaliei unde în fiecare an au loc manifestări culturale populare și nu numai. La Braga Marcian nu mai avea locuri ca să ne ia și pe noi, așa că am șezut și ne-am pus pe ascultat. Nu mai spun că atmosfera încinsese audiența deja. Birișteică dansa cu IceMan pe o masă centrală, Vintilă la fel cu Stranschi, iar Vali Vasilesu și Lupașcu aduseseră vopsele să-și dea pe păr.
Braga ăsta, îi zic lui IceMan, este un fel de Sighișoară portugheză. Au loc festivaluri de teatru, de muzici aici. Au și o Catedrală veche, foto. Aici au cântat Charlie Musselwhite, Rick Estrin și Sugar Blue. Ca să vezi. Brusc, concertul lui Marcian începe cu atitudine, ritmat, o declarație a ce avea să urmeze. Multe melodii trase de solist în notă proprie au valoare, altele nu. Față de concertul de acum un an, fev 2023, concertul din seara asta are o notă mai slabă. Secția ritmică a trupei lui Marcian sună bine, este riguros pezentă și astupă chitara solo, asta în funcție de ce parte a sălii stăteai. Melodiile alese de Marcian sunt preluări internaționale. Trase, cum spuneam, în notă proprie. Astfel că ajungi ca pe unele să nu le recunoști. Dar nu-i niciun bai. În seara asta, lumea de aici a venit să socializeze, nu să dea note. Să mănânce, nu să lălăie cine știe ce blues din 1950 pe care-l are și-acasă.
Trupa lui Marcian e solidă. Se văd și se aud repetițiile, profesionismul. Sunt Mihai Tacol chitară solo, Matei Pușcaru chitară bas, Sabin Dobranovici, tobe și organistul Vlad Briciu. Tineri, valoroși. European Blues Challenge de la Braga este de fapt un concurs. Unde vin anual nume deja celebre ale bluesului sau care-și obțin aici confirmarea. Marcian și trupa o vor obține, suntem convinși. Le-o dorim chiar. Ba chiar, le dorim o Bragă permanentă, pentru că la Românica nu au alături de cine cânta. Poate cu Beth Harth. Cine știe. La plecare ne-am căutat geaca. Aia roșie pe care o știți. Ba nu, aia galbenă pe care n-o știți. Mă rog, am luat una neagră, mi-am propus să-mi cumpăr o muzicuță și ne-am cărat. DENIS DINULESCU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: