Cu Mirela sub nuc. La Izvoru. Zice Tarantino în cartea lui că în anii 70, în Los Angeles, erau săli de cinematograf care rulau filme non stop. Intrai dimineață la Inspectol Harry al lui Eastwood și ieșeai a doua zi la Diamonds Forever al lui James Bond. Noaptea mai erau și filme porno și tot așa, micuțul Tarantino halea tot cu voia maică-si. Ca să populezi atâtea săli cu filme însemna să ai o producție uriașă. Și așa era. La noi, cu 3 săli mari și late în toată țara, cu filme gen Vulpe Vănător, degeaba vorbim de industrie. Se pornise un vânt. Frunzele nucului se legănau agale. Vântulețul bătea și livada, ba chiar și cei doi portocali de lângă gard. Țin minte cum am adus portocalii. Întro găleată. Da, i-am pus întro găleată, m-am suit pe un vapor din Somalia și așa am ajuns la Izvoru. Pe drum, cred că dincoace de Suez ne-au atacat pirații. Era unul cu o barbă albă, albă de tot, care comanda. Ce gust au portocalele, m-a-ntrebat. A gustat și i-au plăcut. Pe ceilalți de pe corabie i-a aruncat în Oceanul Indian care trecea pe-acolo. Barbă Albă a venit cu noi la Izvoru, pe Dunăre, prin Giurgiu, pe bălțile Dragomirescu. Odată instalat la noi în sat, a cumpărat o casă și a făcut alimentară, casa în care stăm noi acum. Venea tot județul și cumpăra citrice, zahăr, ulei de măsline, că adică erau și țărani care nu aveau măslini în curți și nici prese. Anii au trecut și comunismul i-a luat tot lui Barbă Albă. S-a supărat, a făcut ca toți dracii spre biserică, și-a luat pirații și mai ales piratele și dus a fost. E acum pe undeva prin Turcia aud. Ăsta film, îi spun Mirelei care se certa cu o ciocănitoare. Că ciocănea întrun fier, nu în copacul de lângă, plin gâze. Nu mai bate, nu mai bate în fier betonul ăla că strici fundația. Noi am reluat discuția. Ziceam să facem în sat un cinematograf la care să invităm lume bună. La are să ruleze filme bune. Pe Nicola sau filmul Alo!, aterizează bunica. Da, de ce nu? Județul Giurgiu ar începe să se clatine de atâta cultură. Aveam pe grătar două vinete. Hai, să le mâncăm, zic, și mă ridic să vântur cărbunii. În acel moment s-a auzit un bubuit în tabla porții, bum, bum, bum! Ne-am dus. Era un vecin din satul Oz de peste baltă. Era Vrăjitorul din Oz, foto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: