POȘTA REDACȚIEI

ANDREI O MARIN, București. Vă publicăm proza, ne-a plăcut. ’’Marea este împotriva pandemiei. A iscat valuri mari de la Sulina la Vama Veche. Valuri de 10, 20 de metri înălțime care au pătruns întâi în Dobrogea apoi în Slobozia și pe Dunăre. Acum sunt la București. Sirenele își fac bagajele chiar acum și vin și ele spre capitală. Toate, câteva mii, și-au luat câte trei cărți care trebuie citite în locuri pustii. Printre ele este și o Sirenă roșie. Toate celelalte o strigă Red Maid. Unde mergem? Și, din mijlocul mării s-a ridicat la ceruri un gaz albastru vizibil până în locul de întâlnire al piraților din Sulina. Un pirat a spus: uite, vine Sirena roșie cu gazul albastru. Și așa a fost. Sirena roșie a tras chiar la Hanul Piraților. S-au pus imediat micii la grătar și au fost scoase zarurile. Doi, doi și imediat pirații s-au evaporat. Au zburat la corăbiile lor, pentru că doi, doi era semnalul că la Constanța a tras un vapor american plin cu marmeladă, ceva magenta, ceva galben de cireșe amare. Au scos cu toții o pâine feliată și au ras marmelada într-un minut. Cu burțile pline, au luat-o spre Georgia. Sau cam așa ceva. Piratul ăla bătrân era în frunte și striga: Spălați-vă pe mâin!! În Georgia nu era nimic de prăduit. Poate la Tbilisi, dar era departe. S-au întors. În lipsa lor, Sirenele au plantat flori. Margarete, ceva mușcate și liliac. Dar nu mai erau micii. Așa că pirații au plecat, pe uscat, la vânătoare. A apărut un urs stacojiu. Venea de pe un submarin care luase foc. Așa că a început bătaia. Ursul a scos sabia și i-a măcelîrit pe toți. Apoi a luat-o spre Hanul Piraților cu gând să se culce cu Sirena roșie. Sirena citea una din cărțile cu care venise pe uscat: De ce iubim Sirenele, a lui un băiat laureat al premiului Nobel. Ursul și-a dat jos pantalonii ca să fie clar de ce-a venit. Dar valurile mării au protestat. Erau singurele cazuri de protest permise: la covid și la viol. Valurile veneau urlând: jjjjjjj, pam, pam, uuuu, și așa mai departe.’’ Excelent, mai trimiteți.