10 martie 2021

PĂSĂRILE

La sfârșitul zilei, păsările noastre, Andrada, Di Leo și Farina vin la gura sobei și ne povestesc ce aventuri au avut peste zi. Eu sunt în halatul meu roz cu buzunare largi în care am cam două milioane de euro. Jarul îmi luminează barba, fetelor mele frumusețea. Prima începe întotdeauna Andrada. Este cea mai mare, mai frumoasă și mai deșteaptă. Zice: veneam din Nothingham Forrest și pac cu Robin Hood în nas. Întinde omul arcul, pune săgeată de oțel. Mă ascund. Zice la mine: unde -ți stau picioarele-ți va sta capul și brusc face o mișcare care-l dezechilibrează și-i cade traista de pe umeri. Săgeata o ia și ea razna și i se înfige în ochi. Urlete de durere. Sun la Salvare. Era ocupată cu un incendiu pus de chiar ea unui spital de săraci. Foșneau frunzele pădurii și a fost ridicat în mașină. M-am urcat și eu ca să-i țin perfuziile, pentru că vulpea însărcinată să facă asta era beată și năștea curând. Cam asta a fost. Di Leo, care era și ea frumoasă și deșteaptă a continuat: Salvarea a plecat, dar rămăsese în drum desaga lui Robin Hood.
În ea erau cinci milioane de euro pentru împădurire. I-am spus Farinei. Ea a zis: trei le luăm noi, două-i ajung poate de pădure mai ales dacă pune din ăia de plastic din cinci în cinci metri, c-așa vor ăștia din cauza virusului. Am zburat degrabă la Bâtlanul Albastru, că închidea și nu ne mai dădea de băut. Ne-a pus să ne spălăm pe mâini și ne-a-ntrebat ce avem în desagă și ce bem. I-am spus. De-un milion de euro ne-a turnat bere, am băut-o și două, restul adică, l-am adus cu noi și sunt în halatul roz, că am văzut unde i-ai pus. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Robin Hood. Așa, cu perfuziile, termometrele și tensiometrele după el. A început bătaia. Crâncenă. Noi n-aveam arme, dar Andrada s-a dus să cumpere. Nici Robin Hood n-avea, că i le luase la spital. Dar s-a dus și el să-și cumpere. Săreau gloanțele, cuțitele, halebardele. Frunzele o luau prin văzduh. Atunci a trecut castelul. Castelul Fantomă. A plutit încet peste pădure și, pentru că avea câteva sute de camere, ne-a închis pe fiecare în câte una. De-atunci nu ne-am mai văzut niciodată. D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: