INTERVIU PLAUZIBIL, EMIL CONSTANTINESCU: Levantul poate înlocui cu succes programul național USTUROIUL

Reporter: Ce este Levantul dle Președinte? De ce ne ocupăm de el? E.C.: Levantul este o regiune geografică nedefinită precis care se referă la o mare parte a Orientului Mijlociu. Dacă n-aveți puterea imaginației, e cam ca regiunea uriașă care se întinde la noi în țară de la Tg Jiu până la Rădăuți. Popoarele levantine care au dominat Orientul Mijlociu se întindeau de la Sinai până la Nil. Și la noi există dovezi că niște mineri din Lupeni și Agnita, după ce au bătut Bucureștiul în 13 iunie 1990, au ajuns la Nil. Ei au dus cu dânșii programe de dezvoltare a usturoiului, care, cultivat pe suprafețe fluviale, cum e Nilul, salvau în viitor România de la foamete. Erau alte timpuri, așa se punea problema. Acum, în secolul XXI e mai simplu. Te duci la Amman, care-i în Levant, cumperi o cămașă tradițională și-o vinzi în Damasc sau Beirut. Oamenii n-au bani și-ți dau pe cămașă ustoroi. Nu refuzi, ți se taie capul. Cu usturoiul vii în România, în Levantul românesc dacă-i putem spune așa, îl cultivi, îl uzi, îl culegi și te duci cu el să salvezi economic România, adică să exhilibrezi balanțele de plăți ale lui Isărescu. Ajungi la Paris. Ei n-au nevoie de usturoi, dar îți propun un loc de muncă.

În felul acesta celebrul dicton românesc: Mă cac în el de iustoriu, prinde viață și în afara Levantului și salvează România de la faliment. Institutul nostru studiază aceste probleme după cursurile lui Ion Iliescu, scrise prin anii 70 la Moscova, iar doamna Clotilde ar trebui să știe. Nu numai noi ne ocupăm cu seriozitate de Levant, ci și Mircea Cărtărescu, care era să ia Nobelul, pentru cercetarea acestei legume. Dânsul zice într-o cântare a Levantului: Te scoală, Brîncovene, nu mai dormi, rumîne/Aminte să-ți aduci/De Caton și de Brutu cu acvilele-n mîne/De marii Romi daci/Că acvila în corbu ce crucea-n gură poartă/Or vremea s-a schimbat/și un rumîn romanul a fost uitat de soartă/Și ce viteaz bărbat. Aici, poetul face referire la vitejia de a culege usturoi și de a-l trimite la export. Asta trebuie să înțeleagă doamna Clotilde: că usturoiul se face cu euroiul, și să ne lase să-l cercetăm mai departe până ce programul ales de domnul Cîțu prinde roade și toată Europa miroase a usturoi. A usturoi românesc, levantin. Reporter: Vă mulțumesc!!