26 aprilie 2018

La ziua lui Ionuț


Io și Ionuț, foto Anca Vidal.

Terasa era goală când am ajuns. Doar io și Groșan. Hai să ne jucăm de-a trenulețul electric, am zis, și imediat am început să facem curse regulate între Amara și Pucioasa. La Bolintin s-a suit un tip cu soacră-sa în spate. Legată fedeleș, cum numai în filmele western vezi. Omul a stat la geamul compartimentului și și-a aruncat soacra pe câmp. Nimeni n-a zis nimic. Soacra s-a dezlegat, s-a pieptănat și a luat-o spre Costa Rica. Asta a fost la prima cursă. La a doua am nimerit un bețiv care vindea farfurii zburătoare. Erau cu echipaj în ele și controlorul i-a prins pe toți fără bilet. I-a dat jos și i-a alergat spre un lac din apropierea gării. O gară tardivă. Extratereștrii s-au înnecat cu toții și s-a luat măsura, Raed Arafat a luat-o, ca în jurul lacului să stea permanent o echipă de scafandri și de câte ori trece cursa noastră, a mea și a lui Groșan, să zbiere, să urle, să sperie mecanicul ca să nu mai oprească. La a treia cursă a venit lume, așa că am oprit trenul.

La mulți ani, la mulți ani am zis cu toții: io, Adilă, Andra, Suciu, Alex, Tina Cumva, Doru, Sandi, Puiu, Anca, Șeri, doi cuci, ospătarii, și masa s-a umplut de bere, vin, uiski, alte alea, o pizza ceva. Numai intelectuali. Am vorbit de depănușarea porumbului, de analfabeția din țară, de roșiile necopate ale țăranilor, de friptane, de Răzvan Petrescu, de nimicuri și melancolii. Andra ne-a luat tensiunea la toți și aveam 3 cu 3, adică trebuia să fim salvați prin și mai multă bere sau vin și am cântat Happy Birthday to you pe mai multe glasuri și tonalități, io în do major că n-am putut prinde la minorul în care cântau ei și cântecul, urarea de la mulți ani s-a auzit până în piața Amzei la băieții ăia care vând marafeturi de argint și au râs și ei și au cântat la mulți ani. Ionuț a zis la final ceva memorabil dar nu era chiar așa de memorabil pentru că cu toții am uitat instant ce-a zis, așa că a venit o porție mare de humus cu pâine prăjită. Petreceam bine, petreceam vârtos.

Se întunecase. Vârcolaci pe Calea Victoriei. La subsolul terasei avea loc un spectacol. Poate bun. Ne-am ridicat și-am plecat. Un zmeu s-a luat după noi prin Amzei. Zicea: nu v-a dat pachet pentru acasă, fraierilor!! Așa era, dar nu ne-am mai întors. M-am suit în 300.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: