Seara vine frecvent pe Neajlov. Păsările din tot ținutul Giurgiu se adună, vezi foto, își pun filme și vorbesc: Bă, Amalia, Serafimul ăla din stânga nu e băiatul tău? Nu, soro, ce-ți veni? Păi are nasul tău. Și penele. Sau: E și o gagică, nu vezi? Am văzut, e Smaranda, contabila de la Evelyn. De la Evelyn. A băgat azi bere din aia care ne place nouă, Triferment, făcută la București. Dar pasărea aia nu muncește, se vede pe ea. Da, cam așa. Lucra până mai ieri la Fabrica de Căni Roșii. Și într-o zi a fost prinsă cu o Cană Albastră. Albastră? De unde până unde? Făcea cercetări. De exemplu, cerceta așa și așa și-i dădea o Cană Mov. Mișto. Ăsta e titlu de ziar: Cana Mov. Mai bine decât Gândul. Da, mult mai bine, mai atractiv. Și decât Adevărul. Adevărul cui? Normal. În afară de Cana Mov, un ziar, la noi, ar trebui să se cheme Pantalonul. Câte sunt în Pantaloni? Îți dai seama? Își luau zborul, după aia, spre Zimnicea.
Generalul Manole Ben Manole înțelegea păsăreasca. Din școală. Se învăța, de exemplu, și urseasca, limba ursitoarelor din Balcani. Un dialect. O ursitoare d-asta a venit într-o zi cu o Cană Mov la școală. Și-a pus-o pe cap și au înflorit teii. Și-a pus-o pe cap și ăia mici au început să vorbească engleza și germana fluent, pe dinafară. Apoi, Cana Mov și-a luat zborul. S-a făcut ziar. Cotidian.
Florica Ben Florica se uita și ea după Cana Mov. Frumusețe mare. Sătulă de privit, îl strigă pe Manole: Bă, am făcut o piftie grozavă în Cana aia Mov pe care ai adus-o după războiul din Siria. Hai la masă!!!
Generalul trecu Părăsile în Constituția României, își puse în caschetă un Tangerine Dream și intră în casă. Bătu întâi la ușă: cioc, cioc, cioc!!!
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: