19 aprilie 2018

Că vorba aia: da' noi cu cin' să votăm?

Duminică, 15 aprilie, alegeri la Uniunea Scriitorilor. Pe scaun este tot Nicolae Manolescu și vrea să-i ia locul senatorul Dan Lungu. Mergem și noi ca să vedem cum ni se va schimba în bine viața de scriitor în următorii cinci ani de mandat al unuia din ei. Așa că am pășit într-o cameră de zece mp cam 70 de scriitori din cei cam 100 care veniserăm. Stăteam claie peste grămadă, aerul s-a încins, Vosganian a deschis o fereastră care s-a închis instant pentru că pe lângă ea a trecut o doamnă bătrână, ca la 200 de ani, care avea o pălărie cu borurile mov de zece metri diametrul, deci cât camera, cu care a iscat un curent alternativ, ca la formația aia AC/DC, din care baba chiar fredona unduindu-și șoldurile. Începem? Începem, că e duminică și mai are omul, chiar dacă scriitor, și alte treburi.

I se dă cuvântul lui Dan Lungu, că el e primul în ordine alfabetică. Lungu se ridică cu un braț de dosare ale căror pagini sunt toate ștampilate de cineva. Fraților, începe, la Neptun, la Casa Scriitorilor, se fură de se rupe. Și agită dosarele din care ștampilelel zâmbesc ca la mort. Se fură tot. Io am băut o bere și mi-au luat 9 lei în loc de 7. Apoi, nea' Vasile ăla, patronul, fură și el tot. Angajează oameni și iarna când la mare, se știe, nu e sezon. Furturile de la Neptun sunt apocaliptice și am să dovedesc asta la tribunal. Dan Lungu nu spune nimic de condiția scriitorului, de marginalizarea lui, de faptul că-și plătește cărțile din buzunarul propriu și că sub conducerea lui va fi mai bine. Lumea nu-l mai ascultă, termometrul arăta 60 de grade, așa că au început dezbaterile.

Se ridică la cuvânt Bujor Nedelcovici. Mamă, mamă, ce-o să urmeze, îmi zic. Bujor își scutură capul și-l lasă în piept și cu o voce sfârșită zice: domnilor, io sunt Bujor Nedelcovici. Cand a termina cuvântul Nedelcovici și-a umflat pieptul, și-a deschis cămașa la gât și arăta ca Florin Piersic. Zice: Pe mine m- urmărit securitatea de când aveam doi ani, și-apoi, la Paris, unde am scris cu nemiluita, de la opt ani. Să nu credeți c-a fost ușor, și și-a povestit viața vreo juma' de oră. Moșul, Bujor, agita o carte în care era vorba de cineva care descoperise ce și cum face securitatea. L-am crezut, iar mai târziu, la cârciumă, i-am reproșat că nu veniserăm până acolo să ne povestim viețile și că cu securitatea lui avem îndoieli.

Cam asta fost preț de vreo 4 ore, după care m-am retras cu Ștefania Coșovei la Radu, în piața Sfinții Voievozi. Am comandat bere, mici, cașcaval pane, Bujor chiar m-a-ntrebat: sunt buni micii, și mai aveau și ciorbă de burtă, și alegerile astea, ziceam noi, desuete așa cum sunt, vechi și neatente cu oamenii seamănă cu România: bătrâne, fără nicuun orizont, fără vlagă, fără idei, și-am cerut și-un ardei iute, ba chiar și muștar, care era prost, așa că m-au sunat Doina Ruști și Bogdan Hrib, pierzătorul la secția proză.

A trecut un troleu și l-am luat. Spre Green Hours, acolo măcar puteam vedea tineri ca lumea, care scriu și ei dar nu-i bagă nimeni în seamă, dar n-am stat la Green că era nuntă.

Alegerile continuă până pe 1 mai, dar așa a fost dumincă 15.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: