05 iulie 2017

On the road 1

Generalul Manole Ben Manole și Florica Ben Florica împachetează. Generalul, meticulos, ascute creioanele fără de care nu-și poate ține jurnalul de călătorie. Chiar scrie pe prima pagină: ziua întâi, 5 iulie, 2017, spre Gărâna. Apoi, în două valize mari cei doi pun paltoanele, cămășile cu grade sau fără, Constituția României în mii de exemplare, care sunt de împărțit pe drum, șosetele tricolor, pălăriile albe ale Floricăi, muștarul ei, evantaiele, umbrelele, roșiile de grădină, magiunul făcut de Florica după ce a citit în Constituție că românul trebuie să mănânce bine, mai bine zis este obligat, apoi ceasul cu cuc, cuc care s-a cam îngrășat de la ultima călătorie și care nu mai cuculește, ci behăie ca o oaie în călduri și așa mai departe. Cu ce mergem, întreabă generalul, uitându-se fix în sânii mari ai Floricăi, care izbeau mobilele, care atârnau pe covor, și tresăltau la fiecare melodie cu Holograf care se auzea la radio.

Generalul luă o tavă cu jăratec, se duse la grajd. Nu se repezi niciun cal. Un porc pricăjit din staulul de clasa a doua zise: io vreau jăratec. Și după ce-l hali, adormi. Generalul îi dădu un picior. Porcul zise: vreau să iau cu mine o scroafă tânără, nu mă pot preta la scroafele alea de la Dunăre sau de la Herculane, vreau o bască cu însemne militare ca ale tale, vreau un manual de fizică din care să învăț Legea lui Ohm, un manual de franceză, că după Gărâna plec la Paris cu scroafa, vreau un leagăn să am pe drum, canalizare, jos Corupția, vreau să nu mai dau mită, ci doar să iau și dacă le am pe toate astea mergem. Dacă nu, nu. Stai, am uitat, să-i spui Floricăi Ben Florica să-i coasă scroafei mele niște chiloți din ăia sexy ca să mă ia cu tremurat când mă uit.

Porniră pe autostradă. Milioane de români smulgeau Constituția României din mâinile lui Manole și căutau cu înfrigurare capitolul Bunăstare, alte milioane, vreo șase, vroiau neapărat să știe totul despre Legea lui Ohm și-i puneau întrebări porcului, bă, că cum devine, legea asta dă bani, dă fonduri europene, irigă, atacă nevestele, îl arestează pe primar, dă marmură de la Videanu ca să ne mărmurim wc-ul din fundul curții și altele care mai de care. Nu ploua, porcul mergea liniștit pe direcția Pitești. De-acolo Craiova și tot așa până la Gărâna. Începură cu toții un cântec vesel, de autostradă: Papucii, papucii, i-ai pus fără șosete, porumbeii se duc fără manșete/Tu nu te-ntorci, nu te întorci cu cămașa plină de pete. Tocmai treceau de kilometrul 36.

La kilometrul 79 mii de oameni. Citeau un site. Era vorba de CUCURUCULTURA ROMÂNĂ, un site menit să apere cultura de cultură, greu de înțeles, dar perfect ca situație. Se apropiară și ei. Porcul silabisi motto-ul de sub titlul CUCURUCULTURII: Cultura nu este făcută ca să arate lumii un tablou de Van Gogh, o piesă de Dumas, o poezie de Eminescu sau câteva proze de Boroughs, ci este făcută să arate lumea așa cum e. Câtă dreptate!!! Câtă dreptate!! Porcul plângea. Florica Ben Florica plângea. Manole Ben Manole plângea și el. Făcură pe loc abonament pe 100 de ani și o luară spre Pitești. Aventura continua.

La kilometrul 100 se porni grindina. Una babană, cu bolovani. Abandonară porcul și se urcară într-un cireș de pe marginea drumului. Tot mâncând la cireșe, generalului i se făcu de sex. Își întinse nevasta pe-o cracă și făcură pe loc cinci copii, mulți dintre ei și astăzi fizicieni renumiți.

A suivre, Denis.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: