Cubanezul Omar Sosa și băieții lui, Gărâna, 6 iulie.
Foto Tina Cumva.
Da, așa a fost ca să fim drepți. Primii, 6 iulie, s-au urcat pe scena festivalului afro cubanezii lui Omar Sosa, pianist născut la Havana. Cu clopoței la picioare. De excepție. Quartetul lui Sosa explorează sinergia dintre muzica afro americană, hip hop și muzica clasică. Băieții lui Sosa au prezentat la Gărâna ultimul lor disc, Ile, un tribut adus muzicii din Cuba. Ritmuri și compoziții care ajung ușor la inima spectatorilor. Adică la noi. Sosa s-a ridicat în picioare și, avantajat de o secție ritmică forțoasă, a dansat niște ciudățenii absolut delicioase. Bravo lor!!!
Ascultam. Masa plină de bucate. Până să vină Spanache pe scenă, am reluat problema Simeriei. Adică noi, io și Tina Cumva, urma să mergem la Simeria după Gărâna. Au fost păreri pro și contra. Tati a zis că nu e bine, că simerienii ăștia încă mai sunt acolo și că civilizația lor dă bătăi de cap celor care nu cunosc limba, n-au gagici îngrijite și că s-o luăm prin Hațeg. Dar prin Hațeg e la fel, a zis Voicu, sunt urme de daci de la Sarmisegetuza care păzesc și acum coletele cu care au venit de la construcția podului lui Apollodor. Coletele vor fi trimise la DNA și până atunci nimeni nu trece spre Simeria pe acolo. Roz An a zis s-o luăm prin Sibiu, dar toată lumea a râs știind că Sibiul e capitala meditațiilor la fizică și că n-ai cum să treci pe acolo dacă nu știi impedanța și volumul butoanelor. Ce butoane, am întrebat io. Ce, tu nu știi? Și au început să râdă de mine: haha, hahahaha, haha, nu știe, hăhăhă, hăhă, haha, hhhhhhhhaaaaaaaaaa!!! Și așa mai departe.
Ne-am retras la Wolfsberg, pensiunea noastră. Lumina stinsă. Un motan. Lemne tăiate așteptând un sinistru. Din Poiană se auzea ultima formație din festival. Apoi, rula un film românesc. Parcă românesc. Așa a zis Giura. Înainte de film, Moșul, Florian Lungu, a zis un banc remarcabil cu care seara s-a încheiat memorabil: Un securist are un penis lung lung lung. Se duce și-l arată nevestii. Femeia zice: e alb, e ca la țară!!!
A suivre, Denis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: