Foto Tina Cumva.
N-am putut să plecăm fără lupte din Gărâna. Da' și-n Gioagiu Băi era la fel. Romanii ocupaseră cumva pădurea de lângă bazine și românii de acolo fugiseră cu femeile în păduri, în canale, în Spania sau la exercițiile NATO din Bulgaria. Aș că sarcina de a ne bate, de a elibera orășelul ne-a revenit. Ne-am bătut, ne-am sulițit cu dușmani de clasă, răi, înfometați, dornici de meditații la fizică, de măsline cu miere, de căciuli, genți de piele, ape curgătoare și foarte multă poliție care supraveghea răniții, dezertorii, nașterile, cântecele, paharele, zahărul și așa mai departe.
După lupte grele ne-am cazat la hotel patru stele Germisara. Era de trei sau de două, dar ei aveau puse patru. Patru stele pentru că nu aveai prize la baie, că poate vrei să te razi, patru stele că nu avea priză în cameră decât la televizor, care televizor avea toate canalele blocate în afară de Gâdea, Gâdea și ceva TVR 3 unde umbla Mihai Viteazul prin mijlocul unor femei de recuzită, din alea care se-mbracă-n alb fără să știe de ce la orice filmare.
Oare ce mâncau dacii, am întrebat. Și ni s-au adus ceaune cu măsline și miere. Ceea ce e o minciună, că în Dacia măslinele au venit târziu, după ce dacii deveniseră români și scriau asta pe tăblițele de la Tărtăria cu litere chirilice. Și-n afară de miere? Păi, mâncau omletă, cozonac, cârnați de la Kaufland, pâine prăjită, apă rece, că doar asta vedeam la micul dejun. Da.
Ne plimbăm prin Geoagiu. Orașul merge foarte bine, așa că e tot de vânzare. Nu s-a investit nimic în infrastructură, în piscine, în hoteluri, în distracție. Dacă dacii și romanii n-ar fi purtat acolo vestita bătălie de la Geoagiu n-am fi avut ce face în localitate. Ca să te repezi până la mare, e mult, ca să te repezi la Sibiu la o meditație iar e mult, așa că turismul a cam început să se care din Geoagiu. Da, să se care și să nu mai vină înapoi.
Denis, a suivre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: