26 februarie 2017

Bazaconii

Instalat în fața mașinii de cusut, un Singer din 1802 de la străstrăstrăbunică-său Matei, Matei al 12 lea, croitor în satul Uiești, județ Giurgiu, tocmai tivea un crac de pantalon. De altfel era specializat numai în craci de pantaloni, degeaba-i cereai fuste, pantaloni, cămăși, pălării, hamuri, fețe de masă din alea apretate sau lavete, că el nu-ți făcea decât craci. Și stângi și drepți și pentru ambele picioare. Croitoria lui se vedea de cum ieșeai din pădure, fie senin, fie înnorat, așa că într-o zi la ușa lui Matei al 12 lea bătu Ileana Cosănzeana. Bă, frumoasă femeie, își zise Matei al 12 lea. Ce doriți? Un crac de pantalon care să fie strâns pe picior. Păi, trebuie să văd piciorul dvs cel frumos, zâmbi cu mai multe înțelesuri tânărul croitor de craci. Se poate? Ileana Cosânzeana amuți. Nu se așteptase la atâta impertinență. Adică să-mi dau jos fusta? Rochia, ce-o fi? Da. În femeie dădu damblaua. Luă Singerul și i-l frânse în cap lui Matei al 12 lea. De atunci întreaga suflare de pe Neajlov își cumpără pantaloni cu doi craci din Giurgiu. E un magazin lângă teatru.

Proaspăt veniți de la revoluția din februarie 2017 din fața guvernului, tinerii Ioana și Sorin puseră reșoul în priză să-și facă un ceai. Aveau ceai de fructe, de mentă, de păducel, de mere, de pere, de păpădie, de tungsram, de portocale, negru, chimic, natural, de la o bunică moartă în războiul caiselor care a avut loc în Clejani acum 200 de ani, mai aveau și ceai de India, care era cât un măr, adus de Daniel Divrician, ceai de maci, de trandafir, de panseluțe și încă vreo mie. De care facem, întrebă Sorin cu o voce mieroasă. Ea, însă, era deja goală sub plapumă, așa că făcură dragoste până dimineață când camera luă foc de la ibricul cuprins de flăcări. În urma lor n-a fost găsită decât o fotografie cu clădirea guvernului României, din al cărui balcon vorbea Ion Iliescu.

Schiorii marini Pavel, Emil și Dana schiau, schiau, schiau. Erau pe Marea Neagră în urma unui vapor care-i trăgea de zor pe întinsul albastru sau negru al mării. La un moment dat, Pavel zise: Dana, ține și mie frânghia ca să scot un sandviș. Dana așa făcu și Pavel se pierdu în zarea din spatele lor. Ajunse în Baku. Niște bețivi se băteau cu sticle, capace de canal și scânduri de gard. Aici e de mine, își zise Pavel și-și scoase sabia. Măcelări jumate din Baku, se sui pe un cal și-o luă spre Tadjikistan. Și aici, niște bețivi se băteau cu sticle, scaune de plastic din tribunele de fotbal, cu bocanci furați din depozite americane și cu macaroane italiene de la Lidl. Aici e de mine, își zise Pavel și-și scoase mitraliera și începu să tragă în toată lumea. Măcelări jumate de țară, se sui pe cal și-o luă spre Siberia. Aici rula filmul Bărbierul din Siberia. Ce mișto, își zise Pavel, mă rad și io. Bărbierul îi puse prosopul, îi dădu cu săpun și-i tăie gâtul.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: