11 februarie 2017

Bazaconii

Se uitau peste gard stupefiați: O albină bătea un măgar. Folosea o lopată și striga: Ți-am spus sau nu ți-am spus, boule? Și dăi, și dăi, și dăi. Și iar: Ți-am spus sau nu ți-am spus, vaco? Și dăi, și dăi, și dăi că măgarul avea crupa plină de sânge. Într-un final a luat-o la fugă. A fugit asa până la Monte Carlo unde a nimerit în mijlocul cursei de F1. A câștigat-o înaintea celor de la Ferrari, Renault sau Mercedes.

Generalul Manole Ben Manole ajunse cu trupele cu care apăra Constituția României la Neajlov. Băură râul și trecură mai departe. Cei care nu respectau Constituția își făcuseră tabăra în comuna Obedeni, pe malul râului. Erau strânși în jurul unui foc uriaș, interzis de altfel de Constituția din România. Acolo scrie clar: Focul, în România, se pune numai în spații acoperite, gen club, farmacie,, garsoniere pline de oameni. Generalul dădu ordinul de atac. Ieși balamuc, nu așa. Balamuc, balamuc, iar în retragere și unii și alții se opriră la Evelyn să bea o bere.

Vrrrr, vuuurrrr, vrjjjjj, urrrrr, urrrrr făcea motocicleta sub Romeo care gonea spre Constanța. Îl aștepta Julieta în balcon. O iubea tât de mult că trecu de primul radar cu 300. Julieta simți cumva și se apucă mai dihai să coasă covorul pe care voia să i-l facă cadou. Un covor mare cu imagini din Paris. Sub balcon apăru Contele Paris, cel care o ceruse de nevastă de la părinții ei. Spuse: Ce covor mișto! În clădirea aia vom sta noi. Julieta coborî, îl sărută, se sui pe calul lui și-ntr-un minut fură în cartierul Marais.

Furnica Minus Georgeta strângea la piept un bolovan de piatră crezând că este o firimitură de pâine de secară de la mall. Strângea și cânta: Da, mamă, sunt beată/Cu frunte galbenă, cu fruntea semeață/Dar să știi că greierul Belarus, cel de care ți-am zis că vorbește ca un trepăduș/M-a lăsat gravidă, m-a lăsat gravidă/ Da, mamă, sunt gravidă, sunt gravidă cu el/Nu mă mai pot întoarce acasă/Să plătești factură RENEL.

Era concert la Sala Palatului, cânta grupul rock HOȚOGRAF. Sala duduia, sărea din scaune. Așa făcea: duduia, sărea din scaune, se agăța de candelabrele din tavan ale sălii. La tobe era PSD. La tot era PSD: La justiție, la muncă, la dezvoltare, la sport, la SRI, la DNA, la Dinamo, la bazinul de înot, la școli elementare, în edituri, la Iași, la Călimănești, la Odaia, la Obedeni, în râul Neajlov, la pescăria Năvodari, la FRFotbal, la baluri, la fonduri, la așa și pe dincolo. Cum spuneam: Sala duduia, Sărea pe scaune. Cădeau mere.

Agenția CĂLIMARA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: