Blocul de pe malul mării se scoală cu noaptea în cap. Nu că auzim valurile, nu. Ci pentru că în pădurea care-l înconjoară fac si animalele ochi. Sunt iepuri, căprioare, rațe. Iepurii îți bat primii la usă si într-o iepurească nordică îți cer de mâncare. Le dai, că sunt protejați de lege. N-ai voie să-i nimic, ba din contră, dacă o vor pe fiica ta de nevastă le-o dai. Apoi, tot la usa ta bat căprioarele. Într-o limbă căpriorească necunoscută dar cu accente nordice îți cer si ele de mâncare. Le dai fân, iarbă, mustar, făinoase, ce ai pe acolo că ele n-au voie să sufere de foame. Vorbesti cu ele de Trump, de gay, de Hillary, ba chiar si de Iohannis, că adică e cod rosu la noi de caniculă si ce zice el, presedintele român când e caniculă pas cu pas, cum îi ocroteste el pe români în situații din astea. Apoi, ultimile, bat la usă rățustele. Cioc, cioc, cioc, cu ciocul lor ăla plat. Ele vor pâine cu semințe, fără, cu secară, cu salată si turuie, turuie îngrozitor. Si se face brusc liniste. Tu dai drumul la stiri si închizi că sunt în suedeză.
Cecilia, gazda noastră, ne continuă povestea de aseară cu vikingii. Adică noi voiam să stim cine sunt, că am tot auzit de ei, că America, că tura vura. Vikingii, zise Cecilia, era un băiat înalt, blond, care avea un topor. El a descălecat aici, în Vastra Skogen, a pus ochii pe o fată de la alimentara noastră. O vânzătoare tare frumoasă. A luat-o pe cal dimpreună cu provizii de tot felul: apă, macaroane, carne, pâine, rozmarin, țurțuri pentru când era foarte cald, vin care nu se găsea, dar s-au dus la System Bolagget, scoici, scobitori, si deci s-au suit pe cal si au plecat spre America, New York. El i-a zis: Uite, Statele Unite. Ea i-a zis: M-ai mințit, io nu voiam decât pânâ la Upsala, la mama. Si a început bătaia. El i-a tăiat capul, ea lui picioarele. Si asa s-a sfârsit povestea vikingilor din Vastra Skogen că mai sunt si alții. Dar aflăm tot mâine de la Cecilia.
Țiganii din Stockholm fac fel de fel de chestii. Cerseala e banală. Cei care o practică cam mor de foame. Sunt însă grupuri de țigani, care au ocupat ditamai străzile. Ei fac pe Mickhael Jackson, sunt organizați în grupuri mari de formații care cântâ muzică serioasă, lăutărească la tobe, acordeon, bass. Lumea îi aplaudă. Barem Mikchael Jackson are un succes colosal, strada se blochează când îsi face programul.
Apoi se aude ABBA. Semn că s-a deschis Muzeul Abba. Un bar ceva si tu esti în tramvai si ai vrea să vii mâine. Asa o să facem si vă povestim.
Denis
haaaaaaaaaa!
RăspundețiȘtergere