09 august 2016

Renul

Renul este poate cel mai baban brand al Suediei. Mai tare ca Ikea, Bjon Borg, Abba, H&M, Volvo. Cand un Volvo s-a impotomlit un ren l-a scos afara din mlastina. Cand o pijama Bjon Borg n-a incaput pe nimeni, a incaput pe un ren, cand un tanc sau avion suedez n-a putut trage, a tras renul si dusmanul s-a facut nevazut, cand un surub Ikea nu s-a potrivit, s-a apelat tot la bietul ren si atunci cele doua bucati de lemn s-au imbinat. Renul da untura. Renul da blana, oua, ciorba de burta, curele de ceas, corzi de vioara, mingii de fotbal, hituri pentru Abba si asa mai departe. De aceea nu e de mirare ca gasesti, in Stockhoölm, reni peste tot. In toate botlageturile, alimentarele, farmaciile, magazinele de shoping, la cheile soferior, la sutienele doamnelor. Pentru ca in magazine se comercializeaza toate formele de reni: albastri, mov, de doi centimetri, de zece, de statura unui om, de pus in farfurie, de pus sub farfurie, de agatat la cheile casei, de tuns iarba si asa mai departe.

La Gdansk, Polonia, a avut loc zilele astea Festival Shakespeare. Hop si-o trupa din Romania, Teatrul din Targoviste cu spectacolul de marionete Romeo si Julieta pus in scena de Irina Niculescu. Noi i-am tinut pumnii Tinei Cumva care joaca in spectacol rolul doica. Doica Julietei. Publicul n-a reactionat. N-a ras, n-a plans, n-a batut din palme. De altfel, se stie ca polonezii nu bat din palme de cat cand recolta lor de cartofi si de instalatori depaseste la export pe cea a Frantei. Zicem si noi o tara, dar poate fi si Anglia, poate fi si Germania. Deci un esec. Mai pe seara, s-a prezentat o piesa, A 12 a noapte sau Visul unei nopti, n-are importanta, a teatrului rus din Sankt Petersburg. Regia, Silviu Purcarete. Intra unii pe scena si trag cu mitraliera. Intra altii in scena si trag cu mitraliera. De atata mitralierit si tunurit si bombanit, ca cad si bombe, replicile n-au nicio importanta, de aceea nici nu se aud. Actorii rusi, zic urechile festivalului, n-au vrut sa joace in spectacolul lui Purcarete, il joaca in sila, nu vin la spectacole, cum n-au venit toti nici aici, la Gdansk. E, din ce stim noi, al doilea mare esec al lui Pucarete, dupa Palilula. Bunul meu prieten, raposatul Toca, avea o vorba: La un moment dat, Denis, sa-ti fie teama ca te paraseste talentul. Ma gandesc mereu la chestia asta cat se poate de serios. Si atunci incerc sa lucrez cu bun simt si ingaduinta, cu respect pentru actori si public.

Mergem la Muzeul de Arta moderna din oras. Dupa cateva Juan Gris si Dali, Picasso si Chagall, se trage o bariera prin Deschampes. Cu wc-ul lui celebru. Si vedem exponatele numite lopata, cearceaf japonez, cadru metalic al nu stim cui, bete, orizonturi din hartie igienica, sex, umbrele, sali goale, un film rusesc la care privesc cateva tiganci care nu au unde sa se odihneasca, petice de otel, bumbi de cauciuc, un ren stilizat, un ren care da unt, cateva afise rusesti destul de interesante, manusi, un jgheab, o masina lovita, de fapt facuta tandari, o emblema de alcool suedez, un cerc, iar un ren care vorbeste de data asta la telefon si asa mai departe.

Facem turul Stockholmului cu vaporul. Asa se vede cu ochiul liber proiectul de tara suedez. Care are doua principii: 1. Bunastarea poporului suedez si 2. Progresul Suediei. La putere acum este partidul social democrat. Cat a fost in opozitie, el a negociat la sange proiectul de tara si acum nu schimba o iota din ce a hotarat dimpreuna cu adversarii politici: Constructia de apartamente la malul marii, constructia de porturi private la scara fiecarui bloc, credite ieftine pentru populatie, indiferent daca pentru masini, case, iahturi, barci sau terenuri pentru constructie. In Suedia, creditul pentru apartament se ia la telefon si ti se trimit banii intr-un cont si cu asta basta. E rau sa fii rau platnic, dar daca esti okei, sistemele sociale nu te lasa sa mori de foame niciodata. Proiectul de tara suedez este in vigoare de vreo 200 de ani. Nicio gluma. S-a hotarat atunci ca, in diferent de cine va veni la putere, sa respecte planurile proiectului. Altfel cum?

Stockholmul noaptea. Viata de noapte scoate in oras cele mai frumoase fete. Cei mai fumosi baieti. Imbracati bine, blonzi, inalti. Dar apar si renii. Ei trag saniile. Intruna suntem noi, io, Tina Cumva si Cecilia, gazda noastra. Cecilia, stiind limba renilor, ii spune animalului: Renii n-ar putea da si legi? Legi bune dupa care sa se poata guverna un popor? Unde trebuie, behaie uriasul animal. La Bucuresti, zice Cecilia. A, nu, acolo nu. Acolo niciodata si ne-a smucit cu sanie cu tot spre Palatul Regal unde regele Gustav al nu stim catelea canta la trompeta.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: