07 august 2016

Pippi

Pippi este binefacatorul Suediei. Aparatorul ei. Viteazul, neinfricatul. Pippi se scoala de dimineata, sare pe calul care a halit ditamai jeraticul, stie ca Spiderman e cu copiii la Miami, stie ca Suedia e inconjurata de tigani, si sare, calare, in ajutorul ei. Pippi este o fetita mica, blonda, cu o rochie verde, este un personaj de basm, ea se afla in toate cartile suedeze de povesti. Ajuta copiii, mamele, barbatii nerasi si nu numai, nevoiasii, fetele nemaritate, parlamentul suedez, pe regele scandinav, unge feliile de paine cu unt, ajuta copiii la scoala, cersetorii romani la treaba, turismul, padurile si asa mai departe. Exista in Suedia o intreaga literatura despre Pippi. In toate librariile, in toate alea din Suedia iti zambeste Pippi. Cu incredere. Cu folos. E o fetita inteligenta, personaj de banda desenata, o fetita vioaie care nu se teme de lup, de viezure, barza, varza. Stiindu-i faima, am rugat-o sa ne care rucsacul plin de nimicuri, greu de zece kg, prin Stockholm. Asa a facut. Repede, energic, zburand calare pe o albina. O cautam de trei zile si n-o mai gasim.

Cand a erupt in muzica usoara, la un Eurovision, prin anii 70, ABBA n-a stiut ca se va lasa linistea peste Europa. Peste lume. Ca muzica usoara de pana atunci va fi o chestie inchisa, terminata. Numai cine urma calea trupei suedeze avea sa ramana in muzica asa zis usoara, cine nu, nu. Unii solisti au urmat ABBA, vezi-i pe cei de la San Remo, Sopot sau Cerbul de Aur. Si s-au instalat in istoria muzicii. Sunt solisti din Italia, Ucraina, Anglia, Franta sau Germania. Ba chiar si din Polonia. Altii au ramas la nivelul anilor 70, vezi Romania, muzica lor fiind atat de veche ca poate ilustra filme din anii 20, 30 de la inceputurile cinemaului. ABBA are un muzeu excelent in Stockholm. Suedezii, turistii straini le cinstesc memoria. Intri in muzeu si este o placere. Muzica, filme de epoca, interviuri, plimbari cu vaporul, regele si ABBA, nu stim cine si ABBA, cutare si ABBA, discuri, camasi si cd-uri. Cei care intram suntem oameni cu parul alb, care stim cu ce se mananca fenomenul. Si ne bucuram, ascultam hiturile acelor ani, care parca nu se mai terminau. Am intrebat-o pe Pippi de ce la noi in Romania nu se poate o astfel de muzica. Nu ne-a auzit. Am urlat: Pippi, de ce noi nu cantam nimic pe Dambovita aia? Tot n-a auzit. Vorbea cu niste turisti englezi care voiau sa cumpere muzeul ABBA si sa-l mute la Londra. Pippi nu era de acord si cu asta basta.

Cat te uiti cu ochii peste Suedia, ca esti pe mare, ca vii de la aeroport, ca te duci in oras, ca vii de la gradinita, ca mergi pe malul marii sa dai de mancare la rate, ei bine, cat te uiti cu ochii peste Suedia nu vezi decat paduri. Pippi nu lasa pe nimeni sa taie vreun copac. Altfel caprioarele n-ar mai veni la scara blocului, iepurii n-ar mai manca morcovi prin balcoane, veveritele n-ar mai sta la suete seara pe aleile pline de zmeura, fragi si biciclisti. Si atunci, Pippi, am intrebat-o, de unde-si ia Suedia lemnul necesar constructiilor de vapoare, creioane, masini, banci, mobila. Din Romania. Si nu numai. Atata timp, mi-a spus, cat sunt tari dispuse sa se cheleasca de paduri pentru niste amarati de bani noi vom importa tot lemnul de care avem nevoie.

In fata celui mai mare magazin din Stockholm, ceva de zece ori cat Unirea de la noi, Ahlen, ies zi de zi tiganii romani. Aici ei nu cersesc cu basca in fata. Nu-i frumos. Aici ei danseaza ca Michael Jackson, canta ca cele mai bune trupe de acordeon din lume, bat la tobele cele mai sofisticate si sunt imbracati la patru ace. Banul bun se castiga greu aici. Cersetorii de doi bani, cei pe care-i vedem la Pro sau Antena, sunt pe strazi laturalnice, strang cutiile goale de bere, pet-urile si se aleg cu cativa firfirici pe zi.

Pippi ne-a intreabat daca nu vrem sa mergem pe gratis cu metroul. Macar astazi. Stia ca e duminica si e inchis la bilete la noi, pe malul marii. Am zis ca vrem. Macar pana in centru de unde puteam cumpara. S-a dus si a susotit ceva cu omul de la bariere. Tipul a dat din cap si ne-a lasat sa trecem.

I-am lasat numerele noastre de telefon lui Pippi. A zis ca ne suna. Da, a zis ca ne suna. Ne-a intrebat ca daca sa vina prin Bucuresti. I-am raspuns. La ce?

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: