04 august 2016

Premiul Nobel pentru literatura pe 2017

Daca tot esti aici, aici in Stockholm, zice Tina Cumva, n-ar fi bine sa iei tu premiul Nobel pentru literatura pentru noi? Pentru noi, romanii? Ca sa nu mai plateasca aia de la Bucuresti hotel, masa, bilet de metrou, intelegi?, zice si Cecilia desfacand o cutie de bere. E mai simplu asa. Il iei, il duci la Bucuresti si-l dau ei acolo cui trebuie. Ca stie Manolescu. Stie si Chifu. Chiar si Norman Manea, daca nu doarme scriind. M-am gandit ca fetele au dreptate, si atunci mi-am pus roba, o aveam intamplator la mine, peruca rosie, o aveam intamplator la mine, sandalele de aur, le aveam intamplator la mine si m-am prezentat la Institutul care da Nobelul, cumva aproape de noi, langa Vastra Skogen.

Mi-a deschis o tipa de 70 de ani cu dinamita in par. Cu o rochie impletita din fitile. Calare pe o racheta intercontinentala. Ce doriti? Premiul Nobel pentru literatura pe anul 2017. Pentru cine? Pentru Romania. Perfect, intrati. M-a pus la o masa. Trebuie sa dati un test, sa vedem daca va pricepeti la literatura. Nu-i greu, dar e obligatoriu. Are trei probe. Prima e sa scrieti un text literar ca sa ne dam seama daca sunteti talentat. Al doua proba este sa faceti o analiza literara a unui roman interbelic si a treia este sa numiti doi scriitori care va plac si care nu va plac. Adica, intreb. Nu stiu, dar asa suna proba. Vedem noi, a mai adaugat si m-a lasat cu pagina goala.

Prima proba. "Era intr-o duminica dimineata si mama numara boabele de mustar. Nu mai spun ce vant batea, nu mai spun cati soldati treceau, nu mai spun cum zumzaiau geamurile, nu mai spun cate gagici aveau sanii fluturand in aerul plajii, nu mai spun cum crestea varful Omul cu o juma de metru pe ora, nu mai spun cum faceam pas cu pas, nu mai spun cum treceau paginile sau fierastraul, nu mai spun cum ardea chibritul sau tuica, nu mai spun cum ara tractorul, lopata, cum dadeau copiii cu mingia in educatoare, cum se asternea zapada pe trotuarul orasului Paris unde am fost anul trecut cu Tina Cumva, si nu spun nici cat sapun foloseam ca sa spalam faianta ca era neagra si nu se vedea mizeria pe ea si nici ca pe aragaz fierbea o cafea si a intrat Robinson Crusoe care venea din America si ne-a intrebat: e pentru mine, nu, nu mai spun ca ma apuca dracii."

Proba a doua. "In romanul Morometii noi observam ca erau mai multi tarani saraci. Nu am citit cartea, dar din film se intelegea ca ei aveau vaci, caini, gaste, rate, oi, cai, porci, vinete si porumb acolo in curte si totusi nu-si puteau plati taxele. Mai ales ca era iarna sau vara, nu reiese exact din filmul lui Stere Gulea, ca e alb negru ca saracia, si Morometii se adunau la potcovarie sau ce era si citeau ziarul. Un ziar vechi, nu din astea de acum cum ar fi Jurnalul National sau Curierul National scrise special pentru taranii saraci din satul ala de unde erau Morometii. Ei, ca particularitate, isi iubeau femeile si le alergau pe camp pana faceau dragoste, copii sau chestii din filme pentru adulti cu ele, desi asta reiese din alt film, Ion, care e tot cu tarani imbracati in alb ca nu le dadea voie boierul sa umble altfel, de unde si ziua Mondiala a Iiei, care se sarbatoreste acum si la Stockholm."

Proba a treia. "Mie imi place foarte mult Norman Manea, dar e plictisitor si nu-mi place. Da' mie imi place si Mihail Sadoveanu, ba chiar nu-mi place de loc ca in Fratii Jderi n-a bagat si pagini cu Uniunea Scriitorilor de la Neptun, unde mergem noi vara si scriem opere importante cum ar fi Revolutie si Reforma."

Tipa cu dinamita-n par s-a intors, a citit, si mi-a dat Premiul. Incredibil. Credeam ca va fi foarte greu. Imposibil. Am luat si milionul de euro si pana sa viu la Bucuresti cu el petrec cu fetele. Cecilia a facut ceva la cuptor, Tina Cumva la fel, ca avem doua cuptoare, unul mare si unul mic. In timp ce eu sunt in sufragerie si privesc ravnitul Premiu Nobel pentru literatura al tarii mele, Romania.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: