O posta suedeza

Nu o gasesti decit sub forma de stand in diferite magazine, butice si nonstoape tinute de diverse persoane greu vorbitoare de engleza. Pentru mine e ca si cum n-ar exista posta suedeza. Desigur, postasul vine zilnic (de luni pina vineri) cu scrisorile si pachetele mici pe care le pune in cutia postala. Uneori vine, el sau altcineva, de mai multe ori pe zi. Bun. Cu pachetele de mari dimensiuni e complicat. Din cite am trait eu, lucrurile decurg in felul urmator.

Mai intii gasesti in cutia postala o scrisorica ce te invita sa-ti ridici pachetul de la adresa cutare, incepind cu ora de. Musai sa ai un act de identitate asupra-ti, iar de ridici pachetul destinat altcuiva sa te prezinti cu buletinul personal, plus cel al persoanei in cestiune, plus scrisorica - pe care oricum trebuie sa o prezinti, ca e pachetul pentru tine sau pentru altcineva. Te duci acolo, nenea-tanti postas-a de nevoie iti ia scrisorica si buletinul, le verifica scrupulos, te cauta la sistem si abia apoi iti da pachetul. Daca ti-l da.

De ce "daca"?! Pai imagineaza-ti ca primesti un pachet de la mama soacra, cu 3 destinatari la loc de cinste, printre care si un bebe fara carte de identitate suedeza. Cu scrisorica in mina, fugi repede la locul indicat sa-ti ridici coletul cu bunatati trimise cu dragoste netarmurita. Ajungi la fata locului, iei bon de ordine, astepti ca tanti sa caute in calculator si-ti deschizi sacosa pentru a primi trofeul. N-avem. Pachetul nu e aici. Pai cum nu e, daca am tidula?? Oi fi avind, da' n-avem. Sunati dvs la numaru' asta de telefon si intrebati. Pleci cu limba-nnodata, spunindu-ti ca suedezii e si ei oameni, mai gresesc. Hai sa asteptam o tira, sa mai vedem. Intre timp vine postasul cu alta scrisoare care zice ca pachetul se afla negresit la o alta adresa - de altfel cea de la care ridicai pina acum pachetele. Hai repede cu buletinul personal, ca-ti zici ca daca numele tau e trecut pe lista e suficient numai actul tau. Ce vorbesti, Johansoane?? Pai nu ajunge, mai aduceti un docoment si pentru persoana aia pitica din carucior, daca pretindeti ca si numele ei apare pe lista. Io de un'sa stiu? Toate acestea le afli cu ajutorul amabil al unui client care traduce pentru vinzatorul de acadele si timbre. Aveti intrebari? Adresati-le oral la numarul de telefon de-aicisa. La telefon mi se spune ca nu e posta, ci o firma care se ocupa cu distributia curierului, prin urmare nu fac ei regulile. Pentru ca statul suedez nu da carti de identitate la copii, cum face cel francez, sa ma duc la administratie sa-mi faca o hirtie cum ca copilul e copilul lu' ma-sa si lu' tac-su si ca indivizii aia sintem noi. Cu hirtia aia, plus actele de identitate ale celorlalti impricinati pot sa pun mina pe closca cu puii de aur. E clar?

La care una bucata barbat enervat, plus un teanc de pasapoarte, livrete de familie, acte de nastere si ce mai are omu' pe linga casa lui care sa posede stampila oficiala, ne indreptam spre buticul groazei. La presiunile noastre, cerberul cedeaza. Urmeaza un mail in care ne rugam toti cunoscutii sa NU ne trimita NICIODATA vreo scrisoare sau vreun pachet care sa contina mai mult de un nume si ala musai sa fie al meu. E clar??