Orasul

Se numeste Malmö, e situat in sudul extrem al Suediei si cica e bine, clima e mai blinda. Mai blinda fata de Laponia, caci tara lui Mos Craciun e transfrontaliera. Noaptea a inceput deja sa cada la ora 20, ploua din senin si te miri ce si cam sufla vintul pe la coaste. N-am batut inca orasul in intregime, dar am o idee despre el si o pot prezenta in imagini.

Malmö (centrul orasului) e un imens Lipscani renovat, spalat si destul de bine intretinut. Printre casele de la o mie noua sute toamna se strecoara si cladiri de sticla, blocuri a la Calea Rahova-Pantelimon si casute decupate, parca, dintr-un sat pierdut din Transilvania.

Nu e atit de curat pe cit se povesteste, nu e nici rigoare nemteasca, nici manie englezeasca. Verdeata invadeaza betonul, parcurile se lafaie inghesuind parcarile cu plata, iar in gradini, copacii fac risipa de roade, intr-un dezinteres general. Pai sa fi vazut bunica-mea asa ceva, nu baga alambicul in priza si tragea vreo doua-trei damigeni de tuica?? Ia culege, mama, prunele alea, e pacat de ele!

Peisaj cu mere si biciclete. Bicicleta e, de departe, mijlocul de transport favorit al sudezului.Copiii sint tinuti pe portbagaj ori inghesuiti in remorci sau in bicicleta cu atas in fata. Strazile si trotuarele sint brazdate de piste pentru ciclisti. Exista si semafoare pentru biciclete, parcari pentru biciclete, magazine de biciclete la orice colt de strada, unde-ti poti umfla rotile gratuit.

Daca nu se urca pe bicicleta, suedezul ia autobuzul, ca circula dupa program, des si regulat, inclusiv noaptea!

Circiumi sint peste tot, dar sa cada bila de pe ASE daca am vazut vreun restaurant suedez! Asiatice de tot soiul, arabesti, ia saorma, ia kebabu', ia hamburgheru', ia pizza, ia sushiu', neamule. Stiu ca se maninca mult peste pe aici, dar pescarii n-am vazut. Servirea e inceata, pe aici oamenii se grabesc incet, savureaza momentu' si compania. Despre suedezi, mai tirziu.

Asta e una dintre pietele cele mai cunoscute (nume si altele de citit pe wikipedia si pe site-ul orasului), care apare pe toate cartile postale si e invadata de turisti, localnici si biciclete.

Daca iesi din centru te regasesti in Bucuresti, intr-un Berceni mai aerisit si cu strazi mai largi. Cum naiba sa nu ma simt ca acasa? Si la piata taranii sint tot bruneti, printre blocuri stau baietii in trening si cu lanturi la git, din masinile putine, unele de fitze mari, rasuna muzici orientale. Buricul tirgului il reprezinta mallurile si Ikea, aceasta biserica numarul 2, caci se pare ca suedezul e familist si religios.

Stau la malul marii, aici e portul, acolo e plaja, adica la 15-30 minute distanta (cu bicicleta). Gradele lipsesc pentru a face baie. Ne lipsesc noua astora mai frigurosi, ca aici lumea e calita, in nici un caz nu trebuie sa te iei dupa trecatori ca sa stii cum sa te imbraci. A, doar daca mai pui un pulovar in plus. Dar despre suedezi, combinatii alb-negru-galben si altele, am zis ca scriu altadata.