Înapoi în tara?

Anul trecut, dupa sejurul în România, scriam cu amărăciune despre neajunsurile pe care le-am regăsit și-mi doream ca părţile bune (văzute ca excepţii) să devină normalitate, în detrimentul părţilor rele. Nu m-am putut împiedica să nu privesc lucrurile prin comparaţie (aici versus acolo), așa cum fac oriunde m-aș afla. Da, compar alte ţări cu România și le găsesc cusururi : legumele și fructele nu au niciun gust ; internetul merge prost ; nimeni nu-ţi zâmbește pe stradă ; nimeni nu te claxonează la semafor în secunda în care se face verde.

Unii cititori mi-au reproșat, în comentariile de pe site-ul ziarului, că aș fi arogantă. Alţii mi-au zis pe șleau că nu-i interesează părerile mele despre români, românisme, România. Că, dacă mi-e așa de bine acolo, de ce mă mai întorc în ţară ? Am fost îndemnată să-i las în durerea lor, că oricum nimic nu se va schimba, pentru că așa suntem noi. « Așa » mi se pare a fi cel mai complex cuvânt al limbii române. Trăsătura principală de caracter a românilor. Mai greu de tradus decât « dor ».

Am citit și cuvinte de laudă - ale cititorilor care-și regăseau ofurile în rândurile mele. Alţii apreciau problemele ridicate și unghiul inedit din care priveam o anumită situaţie. Au înţeles că ar fi de câștigat din opinia unei persoane care vede lucrurile cu alţi ochi, care împărtășește o experienţă diferită. Nu le-a dat ego-ul de român în foc, nu le-a sărit nicio ţandara de naţionalism și nici muștarul de la mici în nas.

Am învăţat enorm din comentariile primite și le mulţumesc celor care mi-au destăinuit, fie și la modul anonim, gândurile, trăirile și cunoștinţele de limba română. S-a înfiripat un dialog, s-au mai zdruncinat niște principii, s-au mai născut niște întrebări. Chiar așa : de ce mă mai întorc în ţară ? Şi, dacă sunt atât de pricepută, de ce nu scriu și pentru un ziar suedez ? Încep cu a doua întrebare, al cărei răspuns este scurt : nu scriu cronici în niciun ziar suedez din raţiuni lingvistice. Pur și simplu, cunoștinţele mele de limbă suedeză nu-mi permit să mă exprim fluent și complet, așa cum o fac în limba maternă. În ceea ce privește prima întrebare, răspunsul e… de poveste.

Se știe : fie pâinea cât de rea, tot mai bună e-n ţara ta. Îmi lipsesc – și-ndrăznesc să generalizez pentru toţii românii care trăiesc afară – rădăcinile : familia, prietenii vechi, praful de pe stradă, mămăliga la ceaun și turtele de post. Tot bagajul de sentimente, amintiri și senzaţii pe care scrie mare ROMÂNIA. Aţa care ne trage pe toţi acasă (căci « acasă » e doar în România, se-nţelege). Dorul de « așa ». Golul care nu poate fi niciodată umplut cu un salariu mai mare, un ajutor social substanţial sau o școală mai bună pentru copil. În timpul vacanţei din anul acesta mi-am pus serios problema reîntoarcerii în ţară. Şi chiar am exprimat-o cu voce tare, iar reacţiile au fost aproape în unanimitate : ai înnebunit ?! O singură persoană, întoarsă dupa mai mulţi ani de muncă în Italia ca să-și crească fetele în România, m-a felicitat și mi-a urat reîntoarcere grabnică. Din păcate, nu mai e printre noi să vadă minunea. 

De data asta nu vă povestesc cum am perceput starea naţiunii. Înţeleg că, în general, vă doare când auziţi astfel de păreri, pentru că toate sunt a priori negative și că nouă (emigranţilor) ne e ușor să criticăm, ca doar nu trăim în ţară – noroc că salamul cu soia nu mai are conotaţie negativă. Fapte, nu vorbe. Că să platim dari la statul român, de parcă banii trimiși din străinătate nu ar susţine economia românească. Că să stăm și să suferim în ţară si dup-aia să vorbim. Desigur. Dar atunci de ce ne sfătuiţi să NU venim înapoi ? De ce vă plângeţi că vă merge din ce în ce mai rău ? De ce vă astupaţi urechile când cineva vă spune că dincolo merge mai bine din anumite motive ? De ce ridicaţi din umeri că la noi nu se poate pentru că e… așa ?

Pot însă să vă spun că mie mi-a fost bine printre românii de acasă. Am trecut mai mult sau mai puţin anonim pe lângă dumneavoastră și m-am bucurat de reîntâlnire. Doar un strop de amărăciune : la plecare.

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

A Moment in life 4: Cersetorie în schimburi

Ora 11, în fata unui centru comercial, în Malmö. O tiganca batrîna cu bratele ridicate si palmele unite a rugaciune, asezata pe trotuar. "Doamne, Dumnezeule, Iisuse Hristoase", se aude clar. Un pahar de plastic în fata, semn ca cerseste. Ora 13, aceeasi locatie. acelasi pahar pe trotuar în fata altei tiganci, tinere si tacute.

Ştiri pe scurt

* "Un ţigan, doi ţigani", poem în proză la care lucrează regina Angliei de ceva vreme.

* Odată separată de Anglia, Scoţia va cere alipirea la judeţul Teleorman.

* Celebra pianistă Moromete Aglaia din comuna Ampoiţa, jud Alba, de profesie florăreasă în Cluj a declarat la sfârşitul concertului pe care l-a susţinut la Paris: Fie vremea cât de rea, tot mai bine acoperit în ţara mea.

* Inundaţiile care au loc în acest moment în România vor fi rezolvate de domnul Ion Iliescu, absolvent al Facultăţii de ape, secţia Cum ne salvăm la inundaţii pe noi, pe copii şi pe parlamentarii patriei.

* Apele râului Neajlov curg de la stânga la dreapta joia şi de la dreapta la stânga marţea.

* Baza NATO din România va fi condusă de Cătălin Botezatu, care n-a mai apărut pe media de foarte mult timp.

* În timpul campaniei electorale autohtone n-ai voie să stai acoperit.

* Noile telefoane inteligente la vot sau cam aşa ceva, e un proiect de lege prin care ne putem trimite telefonul la vot, noi continuând să stăm acoperiţi sub plapumă.

* Noile clase primare din România vor fi împărţite în două: acoperiţii şi neacoperiţii. Acoperiţilor, în loc de manuale, li se vor da salarii babane, slujbe, afaceri grase, locuinţe de 5 şi 8 camere, vile la ţară sau la Milano, iar neacoperiţilor slujbe la căpşuni în Spania.

* La intersecţia râurilor Neajlov şi Ampoiul se va construi un cinematograf special la care vor rula filmele noului val cinematografic gata terminat şi vechi din România. Exemple: Banii de la CNC sunt prea puţini, film în care joacă un singur personaj, Mircea Diaconu, sau Acoperit prin media, cu un singur personaj necunoscut. Titlurile ar putea continua.

* Prognoza pe trei zile, luni, marţi şi sâmbătă.

* PUBLICITATE. De la balconul unei cabane cade o femeie de vreo 40, 80 de ani. Nu ne dăm seama. Se zdrobeşte de pământ urlând la noi: Gaze la stomac? Gata cu ele.

Agenţia CĂLIMARA

Vedere de la Mediterana - 7

Trimisa din Suedia, ca e mai ieftin, unde am intrat direct în anotimpul toamna. Cum era cîntecul ala? “Si-am ramas numai cu amintirea.” Una, doua, trei, mai multe. Blugii taiati sub fund, cu buzunarele atîrnînde. Masinile care spalau strazile chiar daca plouase mai devreme. Gunoierii care rasturnau tomberoanele cu sticla la ora 5 dimineata. Plajistii sclipitori de la orele 12-16. Porumbeii care se apropiau tiptil de fiecare biscuit rontait pe plaja. Autobuzele care circulau din jumate în jumate de ora, toate liniile în acelasi timp, unele cu pauza la prînz. Marseieza uneori de neînteles. Înghetata de seara si panaché-ul de la aperitiv. Taxele misterioase pentru autostrada. Cuscus, merghez, pepene galben. Multe brate si picioare imobilizate, pentru ca în oras se afla un Centru de reabilitare fizica. Concursul de vîslit în cada. Borcanul de busuioc din fereastra si aroma lui. Usa dubla de la intrarea în bloc, care trebuia închisa cu grija, altfel intrau tinerii sa fumeze jointuri si aruncau resturile în cutia postala. Localnicii care îi trimiteau sistematic pe turisti la ei acasa. Vecinii de peste drum, la o aruncatura de slapi. Cîrligele de rufe pe care le adunam de pe strada. Prosoapele cazute de pe sîrma peste noapte si atîrnate de binevoitori pe pervazul ferestrei de la parter. Pantofarul care era dezolat ca ma pierde de clienta. Bagheta buna cea de toate zilele si cea proasta cînd brutarul cel bun stingea cuptorul. Vinul varsat cumparat de la magazinul de lînga Carrefour. Patrunjelul oferit gratis de precupeata daca îi cumparai niscai legume. Ioan T. Morar sau sosia lui pe o strada în La Ciotat. Macelarul meserias Khaled si carnea lui halal. Lumina orbitoare. Soare. Mare. Mistral. Vara.

Toţi are dreptate

* În mijlocul cârciumii Eveline din sat Obedeni, jud Giurgiu este un fel de şedinţă. Nimeni n-a convocat pe nimeni, dar s-au ridicat brusc câteva subiecte în nicio ordine şi lumea s-a înfierbântat. Bă, păi, să vezi tu filmul românesc Cripta al lui Cornel Gheorghiţă şi p-ormă să vorbeşti. Acolo stă unul închis într-o curte vreo două săptămâni şi nu haleşte decât ouă de la o găină care ouă într-un Citroien. Îţi dai seama? Ce poate fi mai greu de atât? Păi, poate, bă, poate, că cu ofiţerul ăsta acoperit nu ştii cine e şi poate să ne toarne că facem ţuică peste cote la cazan. Şi dacă tot e acoperit, să fofilează pe lângă nevestele noastre şi le regulează, băi, le ia taxele, iar nouă ne pune accize la bere. Ce acoperit, bă, ce-i prosteala asta? Acum când a aprobat TVR banii de Eurovizion? Trebuie să compunem neapărat o melodie şi să mergem toţi cu ea la Viena. Chiar dacă unii dintre noi sunt homosexuali. Trece un tractor, nu se mai aude vorbăria. În sat s-a anunţat vizita lui Ponta,. Şi vizita lui Udrea. Dar şi a Monicăi Macovei. Se pare că vin toţi odată şi sătenii se ceartă acum pe promisiunile lor. Bă, dacă promite mai multe medicamente le iau io, că am calul bolnav. Bă, dacă, reduce Cas-ul, iau io ce rămâne că mă însor şi divorţez de aia, Valentina. Da, dar dacă promite mărirea pensiilor, mă bag io, că 5 la sută îmi convine, că am un leu pensie şi iote-aşa. Să-l silim pe Ponta să ne lase să furăm mai dihai. E bine şi pentru noi şi pentru societatea civilă, pentru Andreea Pora aia. Hai, să mergem în capul satului. Uite-l că vine. Coborând dintr-un Logan, pe uliţa principală a satului a apărut candidatul la preşedinţia României: Klaus IohannisVictorPontaElenaUdreaMonicaMacoveiUnofiţerAcoperitcuobasmaPopescuTăriceanuGalaGalactionSintezaZilei şi TeCunoscdeUndeva.

Denis