Umorul la români

Pe urmă tre să vedem de ce se sgâlţâie Hiudu şi Găinuşă prin presă. * Era emisiunea lor etalon de umor? Doamne Fereşte!! Noi credem că era cea mai tristă din media. După ăia din NATO. * Să vedem cum făceau şi de ce credeau ei că tot poporul român se căca pe el de râs. * Primeau o casetă video. Pe ea era, să zicem, Esca, la machiaj, care folosea un cuvând mai neaoş vizavi de culoarea pe care o primea pe faţă. * Huidu comenta: hă. hă, hă!!! * Găinuşă la fel: hă, hă, hă!!! * Primeau api o casetă de la Florin Salam, să zicem, din cele pe care artistul vroia s-o dea. * Salam făcea nu ştiu ce, poate o bâlbă pe casetă, şi Huidu, hă, hă, măi, salam, iar Găinuşă, intelectualul grupului făcea la fel, hi, hi!!! ' Şi cam ăsta era umorul celebrului grup, ale cărui audienţe măsluite îl făceau să simtă imbatabili. Nasol * Şi cam atât. * Times New Roman au câteva poante pe site. * Când au dat-o pe direct la emisiune umorul n-a mai mers. * Poantele sunt lungi, uiţi de ce ai deschis televizorul, iar când oamenii trec la poanta a doua îţi aduci aminte că ar trebui să faci un copil. Oricum mai intereant decât o penibilă poveste despre un semafor. * Cei care ţin steagul sus în ale umorului, pe Prima, sunt Trăzniţii în NATO. * De câţiva ani buni eu ne dau aceeaşi scenetă: Zamzu e bleg şi şi-a uitat uniforma acasă, Tony descurcă lucrurile, Grig n-are talent şi mai apar nişte gagici deloc în peisaj, care duc replicile spre nu ştim unde. * Ar trebui să mai zicem ceva de Distractis, Divertis, dar aici lucrurile nu stau chiar ca în curtea umorului. * Aici e ceva care trebuie spus fiecăruia la ureche. * Măcar ca să justifice Distractis, Divertis marea lor transhumanţă prin televiziuni. (?????) * Şi ca să înveselim atmosfera acestui material serios, spunem un banc vesel: O babă are două găini. Una albă şi una roşie. Câte i-au mai rămas?

Denis.

Vacanta în România - 2

Nici daca as vrea nu ma pot plînge, pentru ca în România m-am bucurat de aceeasi vreme ca-n Suedia! Cu exceptia unei zile caniculare, al carei apogeu l-am atins pe cînd eram cu picioarele în balta, sub un parasol în Cismigiu, am avut parte doar de vreme capricioasa.

Am venit în România ca în oaza mea de liniste, asa ca m-am bucurat cît am putut de mult si am ramas indiferenta la ceea ce ma deranja pîna mai acum: mîrlanie, masini parcate alandala, neprofesionalismul unora, etc. Am relativizat si dedramatizat si, drept rezultat, am avut o stare de spirit pozitiva si NU m-am enervat! Ba am constatat, din nou, ca lucrurile si oamenii se misca mai repede decît pe alte meleaguri si cu bani mai putini. Cine nu traieste printre straini nu-si da seama cît de reconfortant e sa poti vorbi pe limba ta. Cît de biling sau plurilingv ai fi, cel mai usor si complex te exprimi în limba materna. Si-apoi cu "ai tai" altfel functioneaza comunicarea, fie ea non-verbala, parca e mai puternica îmbratisarea si mai calda vorba... am dat drumul la cutia cu dulcegarii. 

Acum, daca m-ar întreba cineva daca m-as întoarce sa locuiesc în tara, as raspunde cu entuziasm DA. în ciuda reactiilor neîncrezatoare pe care le-am primit, cînd am testat afirmatia pe prieteni si rude. Ce sa faci aici, totul e scump, platesti impozite din ce în ce mai mari, nu gasesti de lucru, etc.? Asa e peste tot în lume. Macar în tara simt ca fac parte dintr-o comunitate, sentiment de care aici sînt lipsita.

Miliţianul Ilie Năstase

Pe urmă am făcut la dreapta ca să ajungem în centru. * Un miliţian ne-a oprit şi ne-a întrebat dacă mergem în centru, ar fi mers şi el. Îl ştiam de undeva, dar n-am vrut să-l luăm, aşa că a rămas să dirijeze circulaţia. * Am coborât pe la Scala, fără o idee babană în cap. Că să mâncăm alune, că să găsim milioanele lui Voiculescu, că să vedem ce-i cu ICA aceluiaşi, aşa că Mihnea, cu care eram, a zis că el a trăit cu Ica şi că nu era de fel bogată. * În focul discuţiei ne-a oprit un miliţian şi ne-a întrebat unde e cinematograful Scala în faţa căruia eram. Noi n-am ştiut, aşa că el s-a supărat şi ne-a amendat şi pe noi şi pe Ica lui Mihnea ceeea ce era nedrept. * Pe miliţian în ştiam de undeva, am remarcat mai devreme, şi i-am spus lui Mihnea: Bă, e cunoscut, e la fel de prost ca toţi miliţienii, îngâmfat, altele. O fi, zice, Mihnea, Ilie Năstase, că a venit de la Wimbledon cu uniforma şi a uitat s-o lepede. Umblă cu ea prin Bucureşti. Ar trebui să i-o confişte. * Mihnea a mai zis: Hai la Pula la festivalul de film, unde se dau în stambă două filme româneşti: Câinele Japonez al lui Tudor Jurgiu şi Bridges of Sarajevo al lui Cristi Puiu, dar tot Mihnea a zis că mergem degeaba că astea sunt festivaluri de mâna a treia la care nu vin decât producţii din Somalia, Uganda şi mai nou România, şi m-a rugat să-i promit că n-am să mai văd niciodată niciun film românesc. * I-am promis. * Era zăpuşeală afară şi miliţianul ne-a auzit vorbind de Pula din Iugoslavia. A scos carnetul de amenzi şi ne-a tras una de 50 de lei, adică sub aia a lui Băsescu de e considerată mită. * Drăguţ miliţianul, înţelegător, aşa că l-am invitat la o bere. Era în faţa noastră berăria Bucur. Am intrat.

Denis

O alianţă neobişnuită

Geamul cârciumii în faţa căreia mă aflu este destul de murdar. * Nu mare lucru, nu văd mare lucru. * Acelaşi barman, George, fost spălător de maşini pe undeva prin Dr Taberei. * Mă întreabă dacă vreau ceva. Ce ceva? * Din podeaua cârciumii vapori de gaz, omul făcuse curăţenie. * Cu mătura, cu bidonul de gaz, cu Sanda, tipa după care am venit şi care lucrează pentru el. * Sanda mă întreabă: te-au externat? * Mă urc în 66 şi mă duc la Eminescu. * Un tramvai ceva şi un aprozar. * Mă gândeam s-o aştept pe Sanda cu o supă de legume. * La Foişor, la Lemne era deschis. * O ciorbă de burtă. * Apare Mihnea. * Îmi spune de alianţa dintre dulapul neamţ, Iohannis, şi Blaga, buldogul militar. * Alianţă că ce? * Bem în tăcere. * Ce bine au făcut aceste alianţe României? Nici una. * Ne-a adus micii, ospătarul ne zice că-s calzi, noi vedem tramvaiul 15 trecând spre Spitalul de Ortopedie şi ne gândim că Blaga putea să se alieze singur împotriva tuturor, nu-i trebuia şi dulapul fără sertare, Iohannis. * Ce să mai vorbim? Despre Ghenie, pictorul care a cucerit lumea. Pictorul român stabilit la Cluj. Născut acolo, care vinde cu milioane o pictură. * Pentru că azi, se pictează altfel, nu mai merg Balcicurile, Veneţiile, nudurile cu cururi mari. * Io sunt plecat cu perfuzia după mine, ar trebui s-o returnez. * Bine, o s-o las la spital şi o să plec în State, poate scriu acolo cartea vieţii mele. * Pe urmă, zice omul cu care beau, alianţa asta e aşa de hohă, nu există alianţe în ţara noastră, alianţe serioase, nu se aliază decât derbedeii ca să conducă ţara. * Trece 85 şi lasă pe uşa deschisă câteva veşti proaste. * Una e că Blaga e omul lui Băsescu. Alta e că Crin şi Iohannis sunt oamenii lui Băsescu. * Şi 85 e omul lui Băsescu. * Normal, pentru că dosarele la Băsescu sunt. * Ce să mai mâncăm? Ospătarul, Cristi,zice ceva de pastramă. Să luăm o pastramă, că tot începe ploaia. * Am luat câte 200 de pastramă, bună de altfel, sărată, cu mult zahăr, ne-am luat umbrelele şi am plecat. * Şi aşa mai departe.

Denis

Cronica de Suedia - la Spitalul de Urgenta

Aseara n-am avut alta treaba mai buna de facut decît sa ma tai la un deget. Cu un gest sigur si-un cutit bine ascutit mi-am vaduvit degetul mijlociu de o bucata de carne pe care o declar nula. Neputînd opri sîngerarea, m-am urcat într-un taxi si-am pornit la Spitalul de Urgenta. 

Nu vreau si nu pot sa ma plîng de timpul lung de asteptare, neglijenta personalului sau conditiile proaste. Ma mir doar. În spitalul suedez nu simti mirosul de spital de pe la noi, care-ti pune gheara în gît si-ti întoarce stomacul pe jos. Fiind luni seara si Campionat mondial de fotbal, cetatenii au stat mai mult pe-acasa, la televizor, în loc sa se-njunghie sau sa se calce cu masinile. Nu era lume multa pe culoarele spitalului, în ciuda ecranelor ce transmiteau meciul de la ora respectiva. Dupa înregistrarea la receptie, am fost condusa rapid într-o rezerva unde m-am întins pe pat cu degetul în sus si m-am pus pe citit. Dupa 2 ore de asteptare, eram acasa, cu un deget pansat a carui rana "arata bine" si cu rezerve de pansament în poseta.

Ma mir tare pentru ca pîna si aici personalul e relaxat si se misca în reluare. Am vazut cadrele medicale stînd la taclale si glumite, butonînd la aifon sau uitîndu-se la meci, de parca nu erau la spital, ci la birou. E clar ca aici nu se va filma niciodata vreun episod din E.R.