CIOARA, CIREAȘA ȘI EU

Din declarațía Danielei Răsad, foto, dată în fața polițiștilor din satul Izvoru, jud Giurgiu, azi 15 iunie 2021, când cu dispariți carașilor din balta satului: Eu sunt fiziciana satului și cum primarul n-are post pentru mine iar eu nu vreau să mă stabilesc la oraș, m-a pus să întind rufele prin sat. Cer 100 de lei pe zi, dar bărbații îmi dau 200 și-și bat nevestele. Am început cu rufele lui, are 300 de cămăși, 100 perechi de pantofi, 500 de perechi de mănuși, căciuli, armuri, bâte, lăzi frigorifice. M-a întrebat dacă vreau cireși. Am vrut, și mi-a arătat un cireș lângă gard. Cum stăteam eu așa în pom am văzut o cireașă albă. Când să pun mâna pe ea, a apărut lângă noi o cioară. Albă și ea, că m-am speriat. M-au ignorat total și au început un dialog. Cireașa albă: Noi, prin pnrr-ul ăsta trebuie să ni se dea banii să importăm Statuia Libertății din New York. O punem pe marginea bălții în zona aia în care satul e abandonat. Și punem și un afiș: Cine vine să se stabilească în Izvoru îi dăm 100 de lei pe hârtie. Semnat: Guvernul satului Izvoru, jud Giurgiu. Cioara albă: Ideea cu Statuia LIbertății e foarte bună. O luăm și o rezidim în toate orașele românești, astfel că primii turiști să înțeleagă. Cireașa albă: Ce? De cât de liberi suntem noi, românii, cât de veseli, bucuroși, și cinstiți suntem. Deci, domnule colonel, dacă ne arestați, vă vede Statuia și face raport. Vă retrogradează că oricum un grad așa mare ca al dvs n-are rost la noi în sat. Suntem doar noi trei, eu, cireașa și cioara, locuitori, iar un colonel la atâta popor nu merge. Am început să zgâlțâi pomul să cadă cireșile jos. Dar din pom au căzut patru carași, pește dispărut de curând din balta noastră. Dar vin pe Dunăre, vin alții, așa că dați-ne drumul. Pe urmă, colonelul, a vrut să se culce cu mine, dar m-am ferit și a nimerit cireașa. Au făcut un copil. A urmat și cioara. Și cu ea a făcut un copil, așa că eu am profitat și-am fugit. Carașii după mine. Am ajuns la Castelul Bran, carașii după mine. Am intrat în ședința de azi a Parlamentului exact când își împărțeau banii pnrr. Cu ușile închise, cu măști, cu lumina stinsă. Au crezut că suntem de-ai lor și ne-au dat două miliarde pentru statui. Era cu parandărăt, așa că lle-am dat înapoi trei miliarde și-am plecat. De banii rămași ne-am luat fiecare câte o pereche de Adidași, ca să nu ne-nțepe crengile cireșului. Eram atât de entuziasmată că am mâncat cioara. Carașii și cireașa au fugit. Le era teamă pentru viețile lor.