14 iunie 1990

În dimineața zilei de 14 iunie 1990, ieșeam cu Dacia din curtea redacției. De pe Calea Moșilor colț cu Hristo Botev. Eram, dacă-mi mai aduc aminte eu, Doru, Mihaiu și Felix. La Inter piața era încă ocupată de mineri. La stop s-au apropiat de noi patru sau cinci cu bâte sau răngi de fier și cu un teanc de ziare. Era Adevărul din ziua de 14 iunie. Unul din ei ne-a făcut semn să oprim, să deschidem geamul, să ne zică ceva. Așa am făcut. Ne-a zis: Dacă nu luați și voi vreo zece exemplare, vă caftim cu mașină cu tot. Le-am luat toate ziarele: Mai dăm și la prieteni! Pe la Sala Palatului ne-am oprit să citim ce scrie. De ce e așa important. Pe prima pagină aveam să dăm peste editorialul lui Cristian Tudor Popescu. Zicea omul acolo că ce bine că au venit minerii, că ei restablilesc democrația la noi în șară, că se spală zilnic, că sunt tați excelenți, că niciunul nu bea și din cauza asta dau mai mult cărbune și că au tot dreptul să vină să facă ordine la București. Peste ani avea să spună că editorialul i l-a poruncit directorul cotidianului, Darie Novăceanu. Poftiiiim? Am ajuns acasă iar la televizor era deja Ion Iliescu, care, din Romexpo mulțumea minerilor de asaltul lor blajin asupra capitalei. I-am spus Cristinei, Cristina Topolski, soția mea: Comunismul nu se va sfârși în România decât atunci când Ion Iliescu va apărea în fața unui tribunal. Trebuie condamnat pentru ce a făcut și va mai face. Am fiert peștele motanului nostru și am plecat în oraș, spre Universitate. Pe Magheru treceau camioane pline cu ortaci. Strigau ceva. Cristina striga ceva împotriva lor. I-am zis să tacă, ne rupeau picioarele dacă ne aflau. Era o zarvă de nedescris. Minerii hălăduiau prin oraș, spărgeau vitrine, bruscau, din nou, oameni fără nicio vină. Rupeau mâini, picioare, spărgeau capete cu nemiluita. Bucureștiul avea să se schimbe pentru totdeauna. România la fel. Mă gândeam: Vor veni mulți proști la putere, securitatea își va face de cap, populismul așișderea, media va deveni slugă, munții se vor micșora, cărțile se vor vinde prost, oamenii pe degeaba, marea se va preface în ploaie, iar peste 50 de ani populația României va ajunge la un singur om. Și acela va fi Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și acum nea Iohannis din Sibiu..