Ioana Crăciun a intrat în Opium și s-a trântit pe saltele lângă mine. Venea de la spectacol. Povestea. De fapt, era atât de frumoasă că degeaba povestea. La Evreiesc la ea făcea furori. Ce-am băut până acum? În mijlocul încăperii de bar era o cadă. Ioana își aruncă încălțările și cere și ea o vodcă cu bere. Le cere pe scenă numai în idiș, îmi spune. Era ultima găselniță a lui Isrăilă Bercovici, directorul teatrului. Mă sărută. Îi bag mâna sub fustă. Ești de mult? Da. Am și o treabă cu Crăciuneasca, patroana. Ioana Crăciunescu era patroana Opium. A nu se confunda cu Ioana Crăciun, actriță la evreiesc. Vodca își face efectul și ne tăvălim pe saltelele alea pe-aolo. Singurul decor. Nu tu mese, scaune, nimic. Îmi spune: am să joc în Șomaj fără rasă, de Sahia. Poate plecăm în America cu el. Dacă nu, mergem cu muzicalul ăla cu Tricy Abramovici. Închid ușa sălii și îi dau chiloții jos. Vorbește mai departe. O să joace și Rudy Rosenfeld, nu pot să-l sufăr. Ioniță al tău e mișto. Ce bine faci, foarte bun. Viața nu-i nici pe jumătate ca asta. Dar se poate termina aici. Ți-am promis că mergem la Obor. Hai!! Ne-am îmbrăcat și-am luat tramvaiul 14 din colț de la Horei. Ne luaserăm sticlele în niște pungi așa cum văzuserăm n filmele americane. Ne mozoleam în tramvai. Cerul trecea pe geamuri promițând că legătura noastră avea și dureze. I-am zis să mai luăm de băut. Am mai luat și ne-am băgat în piața de păsări. Căuta ceva. Întotdeauna în viață când ești între zburătoare cauți ceva să semene cu tine. Cauți ce-ți închipui tu că ești: vulture, cioară, barză sau un amărât de pițigoi. A luat un pui de șoim. L-am luat acasă. Nu e ziua ta, mai e până în ianuarie, dar e de ziua ta. Atunci nu găsim. Tu ești un șoim, a mai zis și s-a aruncat în pat dezbrăcată. Să nu încetezi să zbori niciodată și a adormit cu fundul ăla apetisant către mine. Am rămas cu șoimul. Ne priveam. Stingher în colivie, tăcut. Desfăcea degeaba aripile. Nu mânca nimic.
Am deschis fereastra, stăteam la etajul opt pe Calea Moșilor. Am deschis colivia și am ateptat să vedem ce se întâmplă. Pasărea m-a privit lung, a făcut câțiva pași spre fereastră și și-a luat zborul. Am următir-o o vreme, dusă a fost. d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: