Mă scol de dimineață și dau drumul păsărilor origami de la mine din cameră. M-au păzit tot timpul, să nu greșesc visele. Dorm cu vise în ultimul timp. Imortante. Multe prind viață peste zi. Se aliniază pe o linie corectă, escaladează geamul deschis și se duc care-ncotro în numele meu. A apărut curcubeul și-l corectează. Una citește legea cinematografiei dominicane care mă interesează în mod expres. Acolo, îmi spune, se pot face filme, legea e foarte simplă. Mulți holiuzi s-au mutat acolo și sunt ceva bani. Una din păsări îmi face piața, în timp ce eu mă gândesc dacă să mă înroșesc la față sau nu. Sau să mă-nverzesc. Aș arăta ca un pepene. Îmi reiau, la cafea, lucrul la Aladin. Scriu un film pentru copii, cu copii la ideea lui Dan Păduraru. Nu-mi merge finalul și forțez. Nu-i bine. Pentru ce vor copiii bani? Așa-i la mine, copiii vor bani. Ca să-și ajute semenii. Exclus. N-au noțiunea ajutorului deplin. Las deoparte, nu-i bine să insiști. Mă sună Nic Bunescu. Că să mergem la el la țară, că vor fi vreo 25 afară. Dar la el în casă e neîncălzit de astă vară deci să nu mai mergem. A început Gopo. Am primit telefon. Oare câte filme românești s-au făcut în 2020? Voi vedea câteva pentru că sunt în juriu. Toate filmele românești seamănă. Generația asta de regizori și producători n-au scăpat încă de sechelele de acasă, alea cu bunica pisăloagă, cu tata bețiv, cu mama care pune întrebări, cu gagica care se referă mereu la altă gagică la care te uitai în loc să apreciezi perna pe care tocmai a cumpărat-o. Neavând istorie, noi n-avem ce scrie pe film. E o minciună toată România și atunci nu poți ecraniza o revoluție, o poveste serioasă de dragoste, o iubire neîmpărtășită, o beție sau un urcat pe munte în trei. Soarele bate puternic acum și una din păsări îmi spune că se uită la Nomadland, ăla care ni l-a dat Radu Lupașcu. Cam plictisitor. Vom vedea. Deocamdată discutăm, eu și Luca, dacă să mergem la mare de ziua Luizei. La 2 Mai. Au găsit ceva o casă, 130 pe noapte. Cu bucătărie, mic dejun și aeroterma ta. Luiza face 7 ani și abia așteaptă. O sun pe Mirela. Corectează niște texte. A și B în loc de C și D. E simplu. În curte, vecinul. E pictor dar azi parcă nu e pictor. Parcă e comis voiajor cu burta aia, cu VW-ul ăla, cu barba din priviri. Salut, vecine! Salut, vecine! Mata ai dat drumul la?....Da, eu! d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: