Hoaţa

Foto: arhiva E.M.

Hoaţa, vezi foto, intră întotdeauna în orice apartament pe geamul de la bucătărie cu o dexteritate de submarin uşor, din ăla britanic din cărţi. Ia din frigider zacusca şi se aşează la televizor. O mănâncă sincer, credibil deşi are un dinte de fier cu care deschide, când i se împotrivesc, fel de fel de încuietori. Acum la teve este cum se retrage Simona Halep de peste tot. Dintr-un garaj. Dintr-un şifonier. Dintr-un cireş şi de mirare este că rămâne pe locul unu. Hoaţei nu-i place emisiunea. Nu. Schimbă canalul. Acum e vorba de Ţara Lustragiilor Galbeni unde se face un turism bestial. Se duce la frigider şi se vopseşte toată în galben.

În Ţara Lustragiilor Galbeni se face turism doar pentru a lua meditaţii la fizică. E nebunie. Suedezi, americani, englezi, sudanezi vopsiţi în galben merg pe aleila Ţării, cu cărţi de fizică în mână şi învaţă regulile vectorilor şi ale pătratelor mai multor case cu care ar urma să se împroprietărească după această excursi. Hoaţa cumpără o plăcintă galbenă de dovlecei. O ciorbă galbenă. A cafea galbenă în care plutea un ananas. Era okei, era mulţumită. Moment în care văzu o fereastră de bucătărie întredeschisă. Sări peste ea cu dexteritatea unui boxer de categorie uşoară.

Acolo era un congres. Unii strigau Jos Galbenii, alţii chiar asta făceau: se duceau jos şi reveneau. Hoaţa noastră văzu un galben mai de treabă. Mare, înalt cu nasul maro. Cu un parpalac albastru. Era dragoste la prima vedere, îi fu clar. Dar şi lu' parpalacu în fu clar. Făcură nunta. Naş le fu un papagal. Unul Mitică.

D.