Foto, arhiva E.M.
Lady Gaga a bătut la uşă şi io aveam o cămaşă roşie, Tina Cumva nici atât. Era soare pe cer, erau cireşe. Odată cu Lady Gaga în bucătăria noastră a intrat şi un bărbat, unul Bradley Cooper, care s-a apucat să roadă frigiderul. O făcea cântând. Că ce facem în seara asta? Nu venim la film? La care. Păi, la ăla al lui Dobriţoiu. Chipurile făceau mişto. Adică în filmul lui Dobriţoiu, filmat într-un balcon, trei tineri, o fată şi doi băieţi, doi din ei căsătoriţi, îşi puneau problema că cum să şi-i tragă în trei, iar pe chestia asta filmul era prezentat drept psihologic, de draoste, ceva nemaivăzut. O prostie.
N-am dus cu Lady Gaga la A Star is Born în care chiar juca alături de Bradley. E povestea aia de dragoste când intri într-un bar şi ştii că femeia aia în albastru din capătul tejghelei, puţin beată, va fi a ta pentru tot restul vieţii. Cumva ştii asta. Simţi. Şi chestia e reciprocă. Urmează dialoguri simple, frumoase, umane, un cântec într-o parcare goală, un pat tăvălit cu migală, un sărut, o privire.
Se cântă mult şi bine, Lady Gaga surprinzătoare ca actriţă, se iau droguri, ea ajunge laureată Grammy. O ascensiune frumoasă datorată în parte iubitului ei, cu care, într-un final, se mărită. Cam atât. Un film de văzut, meserie.
Apoi, ne-am întors la noi în bucătărie. Lady Gaga şi-a scos uriaşa pălărie şi pe jos s-au revărsat numai flori. De toate felurile. Da, de toate felurile.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: