25 iunie 2018

Râpaș


De la stânga: Mona, Denis, Ioana, Codrina, adică echipa de la Ultima Dorință, foto Mihai Panaitescu.

Am fost invitați la Râpaș, la domeniul familiei Panaitescu, Monalisa și Mihai. Că să nu mergem cu mâna-n fund, a zis Ioana și ne-am repezit într-un Lidl plin de produse românești așa cum recomandă Rovana Plumb, Rovana Dragnea, Rovana Oaie ăla și mulți alții. Am luat pâine, cartofi, o roată și-u șifonier cu patru uși ferecat cu care voiam să participăm la emisiunea aia americană de Storrage nu știu cum. Inutil să spun că era frumos, vecini, drum de țară.

Monalisa a pus totul la grătar și ne-a spus o poveste halucinantă: acu doi sau poate zece ani au aterizat la noi în curte niște marțieni. Vorbeau marțiana, că eu și Mihai înțelegem, am trecut pe acolo de curând. Și unul din ei ne-a întrebat dacă am învățat la fizică. Că ne ascultă. Noi i-am zis că da, că avem cunoștințe temeinice și ne-a lăsat în pace. Am mâncat cârnați de berbec, unt de arahide, fructe și am vorbit câte-n lună și în stele. Apoi, ne-am uitat pe Netflix la Sense 8.

Codrina a început să danseze și ne-am uitat la ea. Dansa și cânta parcă un Brell, o vechitură franceză. Noi după ea, iar la cuvintele pe care nu le-nțelegeam lălăiam lalala---lalala----lîîî!

Un deal ceva după care s-a dus soarele. Noi trăgeam la ceapă și la lămâi. O rețetă nouă a Monei. Mă rog, mai pui puțină sare, borș, amidon, ridichi negre și albastre, usturoi, magiun de pere, țuică și vin. Amestecul se dă la cuptor, mi se pare, se scoate după 10 ore și gata, se servește cui a rezistat. Dar e bun.

La final am făcut politică. Grea de tot. I-am pomenit pe Bârlădeanu, pe Militaru, pe Vlad, adică pe ăștia noi care ar fi capabili să întoarcă țara pe drumul cel bun. Le-am făcut o atenționare la care, cât am stat la Râpaș, n-am primit niciun răspuns. Așa-s ăștia: nu răspund.

Ninsese bine și ne-am bătut cu zăpadă la plecare. Bum, bum. Dar și Mona bum, bum. Bum, bum, bum. Cam așa a fost.

d.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: