24 iunie 2018

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?


Ce-ți doresc io ție, dulce Românie, țara mea de dor călare pe un covor cu direcția Berlin, Italia, Suedia, Spania, Portugalia, Anglia, Canada, Belgia, Olanda, Grecia, Sardinia, Maroc? Îți doresc să fii prinsă fără bilet pe covorul care te duce în lume fără nicio direcție. Și să fii dusă la secția de poliție pentru a-ți fi confirmată identitatea. Cum se face. Ca să poți fi amendată. Și să ai suspriza acolo să constați că polițiștii n-au citit în viața lor Mircea Eliade, Cioran sau Eminescu și nici n-au ascultat Tudor Gheorghe sau Holograf. Și în condițiile astea să fii amendată și pusă să execuți lucrări de astuparea gropilor prin Paris, Roma sau Bruxelles. Pe care ai să le faci cu bucurie, pentru că la gropile de acasă nu ți se dă târnăcop. Pentru că se fură.

Acum, pentru că s-a săvârșit din viață celebrul Anthony Bourdain, ți-aș dori să transformi toată țara în bucătari îmbrăcați în ii populare coordonați de Mircea Dinescu și de alți chefi la cuțite. Și pe acompaniamentul unor lăutari să bagi la burtă sarmale și cârnați tradiționali românești cu politicieni și vedete deștepte rău: Stolojan, Nicolicea, Muma Pădurii, Andra, T. Toader, Inna, Măruță, Sfarmă Piatră, Rupe Lemne, Baba Cloanța și cu condamnatul la mișto Dragnea.

Viteza a doua și lipsa legitimației de călătorie ne face să rămânem în țară, ca să putem fi șantajați cu datul afară de la slujbe dacă nu participăm la marșurile vesele ale PSD-ului. Și nu numai: mai sunt maratoanele, Vlaicu Vodă, chermezele de prin parcuri și așa mai departe.

Îți doresc să oprești gargarele radiofonice și mediatice despre Bacovia, Blaga, Teodoreanu sau Eliade. Ei au făcut literatura momentului, care acum ne trage în jos. Adică, vrem să spunem, literatura română nu mai poate merge înainte sau evolua cu băieți ca Nora Iuga, Coșbuc sau Agârbiceanu. Deși ultimul are niște proze geniale. Ca și Arghezi. Iar la târgurile de carte din lume să nu mai trimiți doar informatori, ci și scriitori tineri, cu rezultate.

Ar fi mai multe de dorit. Dar din chioșcul securității de pe strada mea mi se face semn că ajunge. Că nu trebuie să mai pomenesc și de sport, sănătate, gumă de mestecat, ulei de floare, de fierul vechi, de mascarada gazoanelor de pe marile stadioane românești, despre iiile din filmele românești, despre Eurovision, despre metrou, floră, faună, lemnele din păduri, apele din Dunăre și așa mai departe.

Și așa mai departe.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: