13 iunie 2018

Dervișul roșu


La Evelin. La masa mare se bea bere. La cea mică la fel. Fierbea un porumb. Discuții anoste: să fi rezistat țărăniștii, să vezi atunci rezist în piață. De acolo ei ar fi plecat și-ar fi cucerit Europa. O Europă țărănistă. Merge și penelistă, numai nu cu Orban. Ci tot cu Dragnea. Bă, mai ai semințe?

Trosneam la semințe până când cineva a rămas cu ochii holbați la ușă. Intrase un om îm roșu, lucru nemaiîntâlnit pe Neajlov. S-a așezat și din ochi a cerut o bere. Bea. Toată lumea gură cască. Zice: eu sunt Dervișul Roșu, singurul din lume. Mă îmbrac în roșu și nu în alb, pentru că eu sunt călăul sultanului. Singurul. Chiar dacă mă văd venind și știu de ce viu, supușii n-au curajul să mă omoare, cum n-o veți face nici voi. Viața Călăului Măriei Sale este cerească, nu poate fi luată de vreun pământean. Făcea pauze lungi, fluturându-și faldurile perdelelor de pe el. Era superb. Evelin i-a adus carne de taur prăjită în tigaie și s-a făcut liniște.

Primul care a îndrăznit să întrebe a fost fotbalistul satului. Își permitea pentru că fusese vizat acum 30 de ani de FC Torino: Dar la noi în sat pe cine vrei să omori? Ai greșit adresa. Pe alde Mihai al lui Agrafa. Are cancer și-i scurtez suferința. Și-a scurtat-o singur pân' să vii. Dervișul a luat seamă. S-a ridicat în picioare, a scos un iatagan și i-a tăiat capul fotbalistului. Noi la perete de frică. Dar Dervișul dansa o polkă arabă. Cu frunze-n păr: diri ram tam, diri ram tam, hacht hacht!!! Apoi, am dansat cu toții: diri ram tam, diri ram tam, hacht hacht!!!

Nu era greu, era simplu. Simplu de tot. Și am dansat până ce Dervișul s-a desprins de lângă noi și a luat-o spre semiluna de pe cer. Pentru că între ei și Semilună nu-i nimeni. Da, nu-i nimeni.

D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: