12 martie 2017

Jurnalul generalului Manole 2

5 iunie 1972. P-ormă, Florica a zis că-mi citește foarte atent Jurnalul, că vrea să ies în evidență rău de tot, nu ca toți imbecilii. Și că vrea să vadă ce spun despre oameni. Dar ce contează ce spui despre oameni? Poate că spui una și gândești alta. Poate că nu spui nimic și tot îți ies vorbe c-ai zis. Ori de rău, ori de bine. Așa că mai bine zici ce vrei și gata. Florica zice că Jurnalul meu se adresează posterității, că să știe lumea cum a fost. Posteritatea e-o târfă, ea nu știe asta. Poate să nu te bage în seamă, și să rămână cu Vișniec. Ieri a fost cursa de măgari din Bolintin. M-am dus cu Gabi, măgarul meu alb. N-a vrut să plece de la linia de sosire și înapoi l-am dus într-un camion descoperit. Cu camionul am trecut prin pădurea Uiești și acolo ateriza un OZN. M-am dat jos și-am vorbit cu ozenistul, un tip cu antene în cap, cu curul verde și cu niște baterii de curent electric în spate. Mi-a zis că nici la noi nu-i viață, nu numai pe Marte sau Saturn. El d-asta a venit, să vadă dacă poate trăi aici. Dar nu, nu poate. România va ieși din istorie și alta nu te primește. Mi-a dat să mănânc pastile verzi. Gustoase, ce să zic. I-am dat cadou măgarul, iar el mi-a dat un robot. Nu știu la ce-i bun, dar l-am luat. Ne-am despărțit plângând. Io am luat-o spre Clejani ca să-mi fac rost de altă istorie, el s-a întors în văzduc. Că o să ne scriem.

18 august 1789. Robotul a luat-o la bătaie pe Florica. A sărit și la mine și-a zis că să-mi fac partid. Ăla al lui Cioloș nu-i bun. Partidele astea de la noi sunt niște gropi în care te afunzi rău de tot. Fără să vrei te apuci de matrapazlâcuri. Îți trebuie casă, îți trebuie mașină, lemne, amantă, casă la țară, ajungi senator și dintr-o dată se schimbă situația, că uiți de unde ai plecat. În loc să nu mai sapi la groapa în care ești cu partidul, tu o faci mai dihai și te-ai terminat. După ce l-am bătut pe robot de l-a luat mama dracului ne-am dus la restaurant. Ceva Bucur din spatele fostei operete. La turnul de la Națiunile Unite, na. Am luat de post. Măiestria bucătarului se vede la cum face mâncare de post nu la fript bucăți de carne. Bucătarul de-acolo era un prost. Ne referim a ziua de 11 martie a.c. Ne-a adus sarmale umplute cu keciup, salată de vinete de la borcan, ardei umplut cu brânză proastă. Am vrut să-l atenționăm pe șeful lui, să-l dea afară, dar Florica a zis că să luăm mâncarea pentru robot, că ce dacă a dat în noi, e și el un robot ca toți roboții și el nu știe finețuri de bucătari. Noroc cu Violeta c-a făcut colivă.

3 aprilie 1922. Am jucat un singur număr la 6 din 49, 8, și n-am câștigat nimic.

16 mai 1948. Comuniști peste tot. Peste tot. Până scăpăm de ei, mă dau cu ei, că așa va merge vreo sută de ani pe meleagurile astea. Da, așa va merge până prin 2.300.

Institutul de Literatură bună CĂLIMARA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: