13 august 2015

Cochilia zburatoare 1

Ne-am intalnit asa, sa evaluam situatia: Ca cate pogoane de pamant are fiecare, cate guri de hranit, cu cat bate Barcelona, calitatea aerului, sperantele, nepotii si nepoatele. Da, si nepoatele. Tin minte ca careva dintre noi, io mi se pare, a zis: da, si nepoatele. Apoi, sefa Tina Cumva a tinut un discurs: "Uleiul de masline, copii, nu este necesar. Tot inainte."

Dan a scos niscaiva planuri de termo sau hidrocentrala, ceva cu un mare baraj, pe care le-am transformat simplu intr-o cochilie zburatoare cat sa incapem toti: Tina Cumva, sefa, Dan, Ljuba, io, Adriana. Directia? Bicaz, acolo unde ne astepta Puica, noua noastra prietena deghizata in Alexandru Vlahuta.

Cochilia s-a saltat de la pamant si noi mancam. Luasem provizii, da' Dan a zis ca vrea mici din care n-aveam la bord. Asa ca am lasat-o pe Bicaz, acolo unde ne astepta Puica deghizaata in Stefan cel Mare.

Drumul trecea prin Bacau. Aici, de cand la teatru e directoare doamna Anca Sigartau, tot orasul e o sala de teatru. Pe strazi umbla libelule, d'Artagnani, Hamleti, copii deghizati in Victor Ponta, Mihai Viteazul si altii si toti joaca teatru cand in camioane cu moloz, cand in mall-uri, pentru ca, aveam sa aflam, la Bacau este un festival de teatru mai ceva ca la Sibiu sau Avignon. Pur si simplu, se apropie un d'Artagnan de tine sau un Take, Ianke si Cadar, scoate spada, iti ia banii si tu mori de ras ca stii ca e in joaca desi banii nu-i mai vezi.

Am mai trecut si prin Focsani si la un moment dat a aparut Bicazul. Puica ne astepta deghizata in Pas cu Pas si ne-a spus sa nu mancam niciun mic in Bicaz. Asa ca ne-am dus glont la rest Ceahlaul si am mancat 12 mici. Rau am facut.

Apoi, Puica, deghizata in Celentano a zis: maine facem Agapia, Varatec si Neamt. Hm, ca sa vezi!!!

A suivre, Denis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: