La miezul nopţii e bine,
Îşi spuse Generalul Marin Cofetaru,
Să te roteşti ca floarea soarelui
În jurul unei absenţe luminoase.
Aşa că-l aşteptă pe porumbelul
care aducea soldele veveriţelor
Îi luă banii
Şi se duse la femei.
Da' neagră mai este şi noaptea asta albă,
îşi zise srăbătând păduri şi poieni,
Şi norii se topeau pe cerul
Incandescent
al zilei trecute
Şi tăceau.
Venise iarna până ajunse el
La femei
Şi ele erau dincolo de
Clădirea cantinei
Tocau cumva, pentru general
Meniul prăpădit al zilei.
Şi-atunci, ofticat, Generalul
ordonă ATACUL.
Da, aşa făcu
Ridică sabia
şi ordonă suflându-şi nasul
ATACUL.
Soldat Carol Marinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: