Filmul de duminică: Meşterul Manole

Acum când vorbim, când citim aceste rânduri, la o cafea sau la o bătaie, lungmetrajul Meşterul Manole a demarat filmările. Regia: Alexa Visarion. * Posibilă premieră în 2014, dacă până atunci Manole nu dispare, Ana nu este violată sau zidită definitiv. * Dar să vedem povestea: meşterul Manole este un bărbat înalt, bărbos, vorbeşte încet sau şoptit şi are o casă la Gruiu. * Stă pe un scaun şi visează să-şi construiască o biserică. * Cum nu s-a mai văzut. Nu ştie cum, dar biserica va fi ceva extraordinar. * Când visează el aşa, se trezeşte că este de fapt Ştefan Iordache, şi că îi ocupă fotoliul de paie din grădină, fotoliu în care maestrul visa să-şi facă o biserică în curtea casei sale, altfel mare, încăpătoare, cu gard de lemn. * Şi cum se gânde Meşterul Manole alias Ştefan Iordache să-şi facă biserică, prin râul din faţa casei trece o tânără de 16 ani pe nume Ana. * Ana era pe bicicletă, că aşa se merge la ţară de colo colo. * Manole o întreabă: tu eşti Ana. * Ea ce să-i răspundă? * Îşi dă seama că e Ştefan Iordache şi cade în apă. * Cade în apă ca să i se vadă sânii mari, frumoşi, tineri. * În sensul că nu se văd chiar cu ochiul liber, ci prin cămaşa desfăcută la piept, că era vară. * Că dacă era iarnă, şi Ana avea palton pe ea, şi mai şi cădea în apă, nu se vedea nimic. * Manole îşi dă seama că fata îi trebue la biserică. * Încă nu ştie cum. * Dar şi Ştefan Iordache din imaginaţia lui îşi dă seama de acelaşi lucru. *  Aşa că o îmbie pe Ana la o mică vorbă, chiar dacă nu i se uscase cămaşa, şi sânii fetei tremurau de emoţie. * Aşa că Ana, nici gând să se acopere, rezemată de bicicletă, intră în vorbă cu amândoi, cu Manole cel real, şi cu Iordache din închipuirea lui Manole. * Despre ce vorbesc?, aici e aici. * Nu se înţelege, deşi noi am citit scenariul de trei ori, odată când a fost scris în 1988, altă dată când a fost rescris în 2005, şi altă dată când a fosr rerescris în 2013. * Oricum se înţelege că ea trebuie zidită. * Şi cam atât. * Din acest moment al filmului ar fi trebuit să-i vezi pe Manole şi Iordache din vis cum îşi strâng sculele şi încep construcţia zidăriei. * Dar nu e aşa, pentru că Ana e atât de apetisantă, de tânără, de pe vino-n'coa, de frumoasă, de cu sânii mari că amândoi, unul acolo pe iarbă iar celălalt în vis vor s-o fută. * Da' n-o fac, că mai sunt de spus nişte versuri care n-au nicio noimă, mai sunt câteva cadre care te adorm şi se termină filmul. * Avem de a face aici cu un film modern, cu un basm adevărat după care suntem morţi cu toţii, avem aici o legendă nemuritoare, cea a unei fete pe bicicletă care cade în apă şi i se văd sânii. * Şi aşa mai departe.

Denis