Până la urmă am luat-o spre Milano

Cursa Bucureşti Milano pleacă peste cinci minute. * Un avion pe pistă. * E şi o gagică mişto printre pasagerii români, ceva cu cizme galbene, şi toată suflarea cu ochii pe ea, în ciuda nevestelor care chiţăie: Nelule, ai uitat fierul în priză, Gicule, ai luat prezervative? * Avionul a decolat de mult şi acum este deasupra Milanoului. Se învârte în gol, întrucât n-are voie să aterizeze. * Noi, ca românii imparţiali, vorbim în aer: nu ne-o lăsa Băsescu să aterizăm, că n-am votat cu el, dar Videanu de ce s-a mutat la Monaco, dar Pinalti de ce la Nisa, cin' le dă voie, chiar nu-i întreabă nimeni de unde au bani şi uite-aşa avionul bâr bâr prin aer până prinde să coboare cu o întârziere de 50 de minute. * Drept care noi am scăpat trenul de Ventimiglia, care ne ducea în Italia, că noi, ca să nu minţim aveam treabă în Italia, la Luano. * De la aeroport fugi la gară printr-un oraş, Milano, care te lasă gură cască de infrastructură. * Aşa îţi dai seama de minciuna de la noi. * Ce turism? Ce geantă Vuiton? Un căcat. * Să vezi aici autostrăzi sau suspendate, măi, măi. * În gara Milano primul român mă întreabă dacă n-am un euro ca să-şi cumpere pâine. * Îi spun că n-am, şi că să-mi dea el, că io mi-am uitat banii acasă. * S-a uitat urât la mine şi dacă era noapte folosea un cuţit. * Aşteptăm trenul. * Pe ecranele teve este Berlusconi. * Zice ceva. * Gagicile cu care sunt, în număr de trei, zic şi ele ceva şi ne urcăm în tren. * Un tren de căcat, pentru că CFR-ul nostru are vagoane mai mişto. * Şi plouă, şi plouă. *  Mulţi elevi în tren. Unii mici, mici, alţii mari, mari, dar sunt şi negri, şi albi şi toate femeile urâte de pe pământ. * Grase, toate grase, lungi, cu feţe de cal, cu niciun păr, cu nicio faţă, vesele nu ştim de ce, toate privind pe geam că poate apare Marcello Mastroiani. * Şi dăi, şi dăi cu trenul până în Ventimiglia unde ne aşteaptă o maşină. * Cu maşina la Menton, în Franţa. * Dar asta e o altă poveste, mai sumbră, mai mişto şi aşa mai departe.

Denis Dinulescu