Juan les Pins

Gonim spre Antibes cu gândul să bem o bere sau să cumpărăm una de la Carrefour. * Că e mai ieftină. * Tunelele, viaductele şi suprateranele de pe Coasta de Azur, ne îndeamnă însă spre Juan Les Pins, unde, ştiu io aşa, că mă ocup, este unul dintre cele mai vestite festivaluri de jazz din lume. * Da, da, vestite. * Parcăm şi lângă noi dăm de o formaţie americană de jazz, ceva alămuri, tobe şi o solistă blondă cam la 50. * Au staţii portabile, cântă direct pe nisip. * N-au bască să adune banii, o fac pentru că aşa e în Les Pins, cânţi unde vrei. * Cu repertoriu Milles Davis, Cole Porter sau Louis Armstrong americanii ne ţin vreo oră de la cumpărărturi. * Nu numai pe noi. * Dăm colţul spre strada principală şi se aude altă formaţie. * De data asta e vorba de ceva mai modern, trei tineri, două chitări şi-o tobă, care au repertoriu Rage Against the Machines, Tool, şi multe compoziţii proprii, că nu le ştiam de nici unde. * Sună bine, tare bine. * Bere n-am luat, dar o vodcă mergea. * Lângă terasa la care ne-am aşezat, o altă trupă zice bine de tot un rock progresiv, un prog adică, cum se zice pe meleagurile noastre. * Aţi înţeles, totu-i pe stradă, nu în festival, care, am aflat, are data desfăşurării undeva prin august. * Apoi, aşa cu vodca în faţă, acolo pe croisette, pe nisip, cu valurile Mediteranei la picioare ne apucă plânsul: Becali a fost închis. * Spunem asta ospătarilor, ca la rându-le să comunice tuturor celor aflaţi în Les Pins. * Şi erau cam 10.000 de turişti. * Pe toţi i-au apucat plânsul. * Am strâns imediat bani, cam 3.000 de euro, ca să-i cumpărăm lui Becali fasole, chiloţi lungi de lână, ca să aibă la închisoare. * A fost aşa o jale indescriptibilă. * Nu credeam că solidaritatea cu marele derbedeu, golan şi jeg numit Gigi Becali generează un asemenea comportament din partea unor oameni străini de România, străini de căcaturile din ţara noastră. * Mai mult decât atât: la un moment dat, în Juan Les Pins s-a stins lumina şi primarul localităţii a zis că aşa e la Rahova unde e închis marele polititcian al Europei. * Grupul din faţa noastră cântă acum ceva Dream Theatre. * Lacrimile încetează, pentru că s-a aflat că Becali mănâncă dimineaţa margarină, iar oamenii se temeau că acolo la Rahova le dă placaj la micul dejun. * Să terminăm vodca am zis, înainte să auzim România plângând după marele idiot al ţării. * Altfel, Juan Les Pins este un orăşel curat, civilizat, elegant, delicat şi mândru. * Şi aşa mai departe.

Denis