Muţi, da' mulţi

Bine cǎ s-au terminat alegerile astea, ca sǎ putem comenta şi trage concluziile necesare. Ca dupǎ rǎzboi, se anunţǎ câştigǎtorii, se trimit la colţ perdanţii, se împarte prada între aliaţi şi colaboratori. Soldaţii fideli sunt bǎtuţi pe umǎr de cǎtre generali, li se pune în raniţǎ nişte promisiuni şi sunt trimişi acasǎ. Bravo, bǎieţi, aţi fǎcut treabǎ bunǎ! Doar cǎ bravii soldaţi, odatǎ ajunşi acasǎ, încep sǎ fie împroşcaţi cu tot felul de acuze de cǎtre cei perdanţi şi cei “neutri” (analişti politici, jurnalişti care aparţin, sau nu, celeilalte tabere). Li se zice cǎ sunt inconştienţi, proşti, needucaţi, vânduţi pe un kil de fǎinǎ şi-o pereche de gumari, cǎ voteazǎ din rǎzbunare, fǎrǎ sǎ se gândeascǎ la consecinţe. Cǎ ei sunt vinovaţi de viitoarele catastrofe care se vor abate negreşit peste ţǎrişoarǎ. Despre soldaţii perdanţilor se vorbeşte şi mai rǎu: în plus, ei sunt şi fraieri pentru cǎ au ales tabǎra necâştigǎtoare. Oricare ar fi opţiunea pe care o face electoratul, tot se aud voci care-l acuzǎ cǎ voteazǎ... greşit.

Dupǎ ce cǎ e tras de urechi, electoratul activ mai e şi studiat pe toate pǎrţile. De ce a votat masiv pentru USL? Cum de-şi permite extravaganţa de a vota pentru partidul lui Dan Diaconescu? Ori nu mai vrea în UE? De ce-a votat presupuşi hoţi, parlamentari chiulangii, neveste şi copii de politicieni? Apoi se lanseazǎ soluţii de deşteptare a poporului votant, de aducerea lui pe calea cea dreaptǎ a votului “corect”. Cu alte cuvinte, cetǎţenii aceia care au binevoit sǎ-şi exercite dreptul la vot sunt blamaţi tocmai pentru cǎ au fǎcut acest gest.

Dar, de fapt, câţi oameni au votat la alegerile astea? În jur de 7 milioane. Asta înseamnǎ cǎ vreo 11 milioane de alegǎtori au stat acasǎ, nu-i aşa? În afara câtorva glumeţi care au votat pentru Vlad Ţepeş sau Chuck Norris, aproape 60 % din electorat NU a votat. Marea majoritate a preferat sǎ tacǎ - majoritatea surdo-mutǎ care e pasionatǎ de alegeri, dar nu se omoarǎ dupa mersul la vot. De ce oare? De ce dezerteazǎ de pe câmpul de luptǎ? Nu din lipsa de informare. Ziarul de Vrancea, cel puţin, a prezentat toţi candidaţii din colegiile vrâncene. Pentru cei care nu voteazǎ se gǎsesc scuze: vremea proastǎ sau, dimpotrivǎ, prea frumoasǎ, zi nepotrivitǎ, zi de meci. Nu ştiu cum de reuşesc americanii sǎ se mobilizeze şi sǎ voteze într-o zi de... marţi, unii stând la cozi ore în şir. Or avea altǎ mizǎ? Or fi candidaţii lor mai merituoşi? Pe politicienii noştri nu pare a-i deranja prezenţa micǎ la vot. Ba, în unele cazuri, e chiar încurajatǎ, dacǎ boicotul asigurǎ... victoria – ca în cazul ultimului referendum.

Mai grav decât consensul cvasi-naţional reuşit de USL mi se dezinteresul crescând pentru politicǎ. Lehamitea, dezgustul, amorţeala care ne paralizeazǎ de la o sesiune de alegeri la alta. Fatalismul şi lipsa de încredere în promisiunile de viitor luminos care ni se fac. Pentru cǎ una votǎm şi, de cele mai multe ori, alta iese din urne – dupǎ redistribuire, coane Fǎnicǎ. Politicienii nostri, cum se vǎd cu mandatul în buzunar, ne întorc spatele şi-şi vǎd de ale lor. Ei fac legile care le permit sǎ se înmulţeascǎ sub cupola Parlamentului, deşi sunt aleşi cu din ce în ce mai puţine voturi. Ei sunt astǎzi în numǎr de aproape 600, deşi poporul a cerut, prin referendum, doar 300. De ce nu se-nghesuie lumea sǎ-i voteze, sǎ le legitimeze puterea, iatǎ un serios motiv de reflecţie pentru ei. Şi sǎ nu uite cǎ mulţi pun ştampila pe numele lor pentru a nu-i vota pe ceilalţi. Asta înseamnǎ cǎ politicienii noştri reprezintǎ, în realitate, mai puţini alegǎtori decât se aratǎ în scripte.

Aceasta mi se pare concluzia ultimului scrutin: un NU adresat clasei politice în totalitate. Cei mai mulţi si tǎcuţi nu-l vor, dragi politicieni, pe niciunul dintre domniile voastre. Nu îi intereseazǎ oferta dumneavoastrǎ. Un NU cu atât mai rǎsunǎtor, cu cât lipsesc mai multe voturi din urne. Iar cei care nu îl aud ar fi bine sǎ înveţe limbajul semnelor. 

De citit si comentati si în Ziarul de Vrancea.